Dupa primul val in care au intrat in online doar cunoscatorii, internetul a devenit balamucul pustanilor decisi sa-si arate muschii pe Mirc, apoi pe mess, pe msn, pe facebook, hi5 etc. Unii nu s-au multumit cu aceasta socializare in care lupta era pentru a demonstra care o are mai mare si atunci au intrat in liga mare, unde au incercat prin blogosfera sa-si arate geniul. Varsta a inceput sa urce, dar neuronii n-au mai facut pui. In jurul unora s-au adunat genii pe masura (a se citi in ghilimele), iar in jurul altora a ramas un mare gol. Valul genialilor continua insa. Am doua exemple proaspete.
Idiotul. N-am sa dau nume si nici link, ca nu se face sa le aduc trafic. Mai ales unui individ care mi-a trimis un mesaj provocator de imi venea sa-l trimit la origini din prima. Am vazut insa subiectul si am dat click pe link-ul din interiorul acestor propozitii: “Ma’ proshtilor, da voi de ce nu cititzi (XXX)? Ca’ nu va’ duce capu ?”. Ma gandeam ca o fi un geniu revoltat ca nimeni nu-i recunoaste meritul ca a inventat samponul cu neuroni pentru blonde. Oricum, ajung pe pagina turbatului si am vazut o serie de poze imense cu cate o propozitie sub fiecare. Poze furate, of course. Elegant ca de obicei, il intreb daca el face reclama la un site unde trebuie sa inveti sa citesti poze. Replica a fost in acelasi stil de salbatic invatat sa scrie cu carbunele in pestera. I-am raspuns, iar el m-a facut “roman prost”. L-am intrebat daca este idiot. Am primit rapid urmatorul mesaj: “este EXACT ce i-au spus roma’nii lui William Shakespeare dupa’ premiera ultimului lui FILM !”. Mi-am zis ca e clar. Asta ii regiza, scria si punea in scena operele amicului Shakespeare. Concluzia: nu va puneti mintea cu idiotii. Ignore din prima. Deh, mama m-a educat frumos, dar cu geniile e bine sa eviti contacul.
Of, viata mea! Uneori citesc pe trafic.ro care sunt ultimele site-uri inscrise. E un obicei bun, cred eu. Ma amuz, uneori chiar aflu lucruri interesante (de exemplu tare’s curios cine este in spatele unei firme care-i plimba pe turisti cu elicopterul prin Romania – e nou!) si deseori sunt surprins de prostia celor care-si descriu blogul sau site-ul. Ultimul a scris asa: “Despre viata mea, noutati din viata mea”. Nu, nu e Florin Piersic senior care s-a apucat de blogarit si nici cine stie ce vedeta, ci un nume ciudat cu cifre incluse care n-are mai nimic pe blog si oricum chiar nimic despre viata lui. Am intrat degeaba sa citesc jalbe-n protapul virtual cum ca profa de romana l-a batut cu mobilul. Pe cine intereseaza viata noastra? Renuntati la ideea de a va prezenta viata in descrierea unei pagini, chiar daca uneori scrieti despre chestiuni personale, asa cum fac eu acum. Concluzie: nu incercati sa va atrageti cititorii cu mesaje de trei lei. Viata voastra nu conteaza pentru cititori decat daca esti cineva. Dar daca vrei sa scrii pentru doi-trei oameni pe zi, atunci baga mare. Viata ta poate deveni scopul lor pe pamant si sunt disperati sa ti-o descopere dupa ce le spargi ochii si timpanele cu mass si buzz, apoi ii asculti din ce au citit pe blog.


la mine nu’i cazu’, ca am depasit firsta…
asa ca folosesc blogu’, o jucarie ce’mi parea puerila, ca loc de depozitare, si, din cind in cind, de refulare. ca s’asa nu te asculta nime’, nu ?
sau te asculta ?
si cum nervozarile’mi sint pricinuite MAI ALES de politica, am ajuns sa trosnesc in politica, nefiind afiliat, da’ cu simpatii fortzate de imprejurari si de propriile’mi senzatzii.
de trafic n’am (prea) cautat sa ma agatz, intrind rarisim pe la “vedete”, intervenind si mai rar de atit. nu e cazu’ la tine, unde intru dar nu plasez decit rareori vreo vorba. l’am injurat pe badea odata, si’am mai intrat in alte datzi de citeva ori (nu mai mult de 3-4 ori in total). la zoso la fel (fara sa’l injur).
si tot asa.
m’am trezit bagat si in clasmentu’ ala ciudat, pe care nici nu incerc sa’l intzeleg, nu stiu de cine, nici de ce. probabil ca urmare a plasarii mele in niste blogrolluri, de catre niste persoane foarte interesante, unele chiar in curs de a deveni vedete.
majoritatea “portocalii” !
nu le’am rugat s’o faca. mi’ar fi parut chiar aiurea sa cer cuiva sa ma agatze in cirlig la el in galantar.
avind “debaraua” incapatoare, inghesui acolo tot ce’mi place, ca sa accesez ulterior mai usor. inlocuind astfel feedurile de pe browser.
e vanitate curata pentru noi, astia “amatorii”, sa fim “competitzionatzi” in clasamente, mai ales ca n’avem de gind, in veci pururi, sa ne cistigam pita din asta.
la voi profesionistii e alta mincare de peste.
voi, de fapt, prefiguratzi viitoru’ presii, si cu cit va mentzinetzi mai independentzi, si, daca se poate, de partea buna a baricadei (vezi recenta inregistrare srs&chireac), cu atit mai bine.
io n’am nici o treaba cu scrisu’.
recunosc si asum.
ma mai si amuz descoperind, la virsta mea, deliciile scrisului fara regulile academiei, aia de’a ametzit di tat ortografia limbii.
daca’i bal, bal sa hie, nenica !
hai ca nu te mai retzin…