Pentru ca n-am reusit sa ajung la Casa Poporului unde vineri seara au fost prezentate legendelor cuprinse in Amintiri din Epoca de Aur, am rugat-o pe Denisa (alias Capitanul D) sa ma introduca in atmosfera. Si a facut-o destul de bine.
“Vineri, pe la orele 20.00, am reusit sa ajung la Palatul Parlamentului si sa ma bucur de cele sase scurt metraje ale lui Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Hanno Hofer, Constantin Popescu si Razvan Marculescu, Amintiri din Epoca de Aur (Legenda activistului in inspectie, Legenda fotografului zelos, Legenda vanzatorului de gaini, Legenda politrucului zelos, Legenda militianului lacom si Legenda vanzatorilor de aer). Atmosfera a fost intr-adevar a tovarasilor dinainte de ’89. Am intrat si ne-am gasit loc cu greu in sala. Au venit un numar impresionant de oameni, in special tineri cu look intelectuat, lipsind spre surprinderea mea alaiul de pitzi. Pana a inceput filmul m-am delectat cu bomboane agricole si rom tricolor, cornulete in cornet de ziar, pufuleti si ne-am potolit setea cu Pepsi la sticla specifica de pe vremurile copilariei.
Desi aveam numai cinci anisori cand a venit revolutia peste noi, nu pot spune ca am simtit comunismul cu adevarat. Nu tin minte decat pufuletii tari, urcatul scarilor pe intuneric, desenele animate rusesti, discursurile televizate ale lui Nea Nicu si regretul meu de atunci ca nu am apucat sa fiu decat soim al patriei. Imi doream foarte mult sa fiu si pionier doar pentru simplu fapt ca imi placea uniforma. Oricum, nu stiam eu foarte multe pe atunci, insa, desi filmul e facut pe ideea “hai sa facem haz de necaz”, ma bucur nespus de mult ca am scapat de acea perioada, indiferent cat de mult mi-ar spune mamaia sau tataia ca macar atunci aveai o casa asigurata. Ce e drept, in ziua de azi, ca sa ai un acoperis decent deasupra capului trebuie ori sa fii norocos si sa aiba parintii, ori sa castigi nesimtit de mult, ori sa platesti la banca timp de 50 de ani in care in afara platii ratelor sa iti mai permiti doar sa mananci. In acceste conditii, nu mai ramane decat emigrarea, asta daca iti doresti ceva mai mult, ca daca esti multumit doar cu mancarea si somnul si poate si un gratar cand e sarbatoare atunci Romania e ideala.
Dar sa revenim la eveniment…ne-a salutat calduros in deschidere insusi Cristian, vizibil emotionat dar si satisfacut deopotriva de numarul mare de spectatori.
N-a lipsit corul de pionieri, imnul de stat “…trei culori cunosc pe lume” si o suita de cantece comuniste, nelipsite la “Cantarea Romaniei”
Nu pot spune decat ca m-am distrat copios si am ras cu pofta la legendele urbane ce erau prezentate ca o morala la sfarsitul fiecarei povestioare.
Daca nu stiati povestea pozei in care Ceausescu apare cu o palarie pe cap si una in mana, o puteti afla in Legenda fotografului zelos. Daca astazi fotografii de presa, paparazzi, au sarcina sa prinda oamenii politici in posturi cat mai incomode, pe vremurile “glorioase”, acestia se chinuiau, fara Photoshop, sa-l faca pe conducatorul tarisoarei noastre sa nu fie prea scund ori sa nu apara cu capul dezgolit langa cineva cu palarie.
Legenda spune ca ziarul Scanteia, in care aparea poza tovarasului in aceasta postura hazlie, nu a ajuns la prima ora la destinatie, pentru a putea fi citit de toti romanii.
Legenda militianului lacom spune povestea unei familii care face rost de un porc pe care trebuie sa-l sacrifice fara sa ii auda vecinii care ar anunta securitatea. Ei se hotarasc sa il gazeze cu ajutorul buteliei. S-au asigurat cat s-a putut de bine si nu au aprins nicio tigara, insa cand sa-l parleasca ce credeti ca s-a intamplat? Personajele au avut astfel parte de un porc flambat chiar in fata lor, acesta explodand.
Chiar daca sonorizarea nu a fost tocmai excelenta, iar pe blocuri mai puteai repera cate un aer conditionat capitalist, atmosfera a fost incendiara atat la propriu cat si la figurat.
Recomand tuturor acest film demential atat celor care nu au apucat sa guste din perioada comunista si vor sa descopere mireasma acelor vremuri cat si celor care vor sa fie cuprinsi de nostalgia Amintirilor din Epoca de Aur“.
“in special tineri cu look intelectuat”
Gura păcătoasei mare adevăr grăieşte…..doar look-ul era intelectual! Deh, că cam aşa-i în Rumânica asta: FAŢADA FRUMOASĂ ŞI BALCOANELE MARI SĂ FIE, CĂ MANSARDA NU SE BAGĂ-N SEAMĂ…..POATE SĂ FIE ORICÂT DE MICĂ!
Despre Mungiu nu comentez….din păcate nu pot să-l disociez de imaginea scârboasă a scroafei făr’ de caracter Alina Mungiu! Bleahhhhh….despre legenda beizadelelor comuniste nu s-a povestit nimic? Cred că ar fi foarte corect ca domnul Mungiu să ne povestească şi legenda scroafei Pipilica!…cum a fost ea mică activistă, cum s-a făcut mare activistă şi cum după revoluţie a schimbat macazul precum acarul! A DEVENIT MARE TRÂMBIŢAŞĂ A DEMOCRAŢIEI! Ahhhhhh Ursachi, Ursachi, tu ai murit şi drept răzbunare ne-ai lăsat pe cap monstrul creat de tine: BALABUSTA GROHĂITOARE!
PS Auzi bre Lovine io zic să ne fodorizezi un pic ca să ne cadă şi nouă cafeau bine la stomace, mama lor de pluraluri şi intelectualuri!
PS “Recomand tuturor acest film demential atat celor care nu au”…chiar eşti demenţială Căpitane D dacă cumva crezi că io o să ţin cont de recomandarea mătăluţă!
e trist, domne. e trist daca asta e tot ce reuseste sa transmita colectia de amintiri a celor 6. n-am vazut filmuletele dar presupun ca efectele hilare – care din relatarea don’soarei Denisa se detasaza a fi singurul castig pentru spectator – provin din evocarea unor situatii, cutume si tabu-uri care nu-si au corespondent in ziua de azi. din pacate, regimul epocii de aur a insemnat mult mai mult si mult mai rau, pentru multi oameni, decat scena cu porcul gazat care se dezintegreaza. insa pentru asta (si pentru cei ce vor sa invete ce au insamnat anii aceia) exista alte filme. nu, domnu’ Lovin?:) ca am senzatia ca Revolutia v-a prins cel putin pionier.
diaconu: ce naiba-i asa de greu sa argumentezi ceva fara sa folosesti cuvinte culese din folclor? esti o scroafa si data viitoare iti sterg tot mesajul daca mai jignesti asa. ps sper sa te fotorizez miercuri.
bad: sunt nascut in 1974, deci ar fi trebuit sa fiu utecist la revolutie, dar nu m-au prins baietii veseli pentru ca eram mereu plecat in cantonamente. stiu ce a insemnat comunismul si-am vazut si alte filme, dar am trait multe nenorociri prin ochii celor care n-au avut cum sa zambeasca dupa gratii, in timp ce erau izolati si batuti cu bestialitate.
Nu stiu daca ti-ai dat seama, dar aceste filme ale dlui. Mungiu sunt facute mai mult pentru cei din afara acestei tari…pentru ca cei care au trait in aceea perioada nu gasesc nimic funny (ba chiar mi s-au parut tragice toate povestirile).
Te rog mult sa nu plangi prea tare daca nu tine cineva cont de recomandarea ta..:)
Intr-adevar, nu o sa pot dormi la noapte ca nu tine cont “cineva” de recomanadarile mele.
In schimb ma intereseaza ca The Guardian, cotidianul britanic, a dedicat un articol acestui film.
Iar pentru talentele in devenire le sugerez sa faca ei un film care sa castige direct Oscarul.
Denisa, ce articol a dedicat ziarul britanic colajului mungiot?
Era articol hotarat sau nehotarat? Si nu incepea cumva cu “The”? 
Lamureste-ne, te rugam, nu ne lasa in negura ignorantei.
Daca ar fi fost vorba de altcineva poate m-as fi sinchisit sa explic, dar asa consider o pierdere de vreme.
Woooooow cat dispreţ pentru noi cei ce nu gustăm poantele lui Mungiu deoarece le-am trăit! Vai, vai, vai m-au podidit nişte dureri acute-n cap bre căpitane bre de mi se fâlfâie başcheţii măi căpitane măi!
PS Marsh la şcoală căpitane D…..că ai trecut precum gâsca ce eşti prin ea! OFTICOASO!
lol. ce sa mai zic…Denisa, talk to the hand. Si, ia vezi, poate intr-adevar, gasesti pe ALTCINEVA. Schopenhauer e mort dupa ultimele date. Goethe, la fel. Cioran, saracu, a dat si el coltu’ la Paris, acum vreo 14 ani. Dintre astia in viata ar mai fi Plesu, Liiceanu, poate Manolescu sau Patapievici. Insa ce-i naxol la ei e ca niciunu’ n-are BMW, daca te-ai prins ce vreau sa spun:twisted:
Pot sa intervin in avalansa de pumni, picioare si castane date colaboratoarei mele? Filmele sunt foarte misto (sariti pe acest cuvant
), asa ca hai sa nu ne mai dam rotunzi. Nu gustati voi poanta, asta e. Nu va place Mungiu? Ok. Denisa n-a facut decat sa prezinte ca nejurnalista cum a vazut evenimentul. Ei bine, si eu recomand seria de amintiri. Nu ma injurati. Gusturile nu se discuta. Oricum, de aia nu mai avem bancuri bune cu Bula. A inceput sa ne dispara ce ne tinea in viata: credinta si umorul.
ce multe au de comentat ignorantii care n-au mers la film, sau au mers si n-au inteles nimic..
fratilor, mergeti acasa, ca deranjati…
Nu si-ar avea rostul sa-mi intind CV-ul pe aici, dar demnitatea si mandria de a avea diplome nationale de stat si internationale ma face sa ripostez.Am muncit pentru ele si sincer cred ca am citit mai multe carti decat multi altii.
Draga bad company tin sa te anunt ca i-am studiat la facultate pe domnii mentionati de tine.
Voi incheia acest dialog si nu aveti decat sa continuati singuri. Va doresc succes!
Lovin, pe cuvantul meu, saptamana asta nu mai cumpar AC
Mi-am facut plinul de ras pe blogul tau. Thnx si la mai mare. Remarca te rog ca n-am batut niciun apropo la distinsii tai colaboratori 
Şi noi îţi dorim succesuri!
Ofticoasa, ofticoasa, ofticoasa!
PS1 Am şi eu una internaţională de pe vremea împuşcatului şi vreo 4 atestate tot internationale!… din alea făcute pe ştiinţă, nu pe craci şi ţâţe…..dacă vrei ţi le dau ca să ai mai multe!
Ofticoasa, ofticoasa, ofticoasa!
PS2 Bre Ali, noi ignoranţii nu mergem la filme!…..noi vizionăm filme!
PS3 Tiberiu Lovin, io nu mă dau rotund….io sunt rotund! Şi mă rog de ce te bagi?…eşti mecanic?
Ofticosul, ofticosul, ofticosul!