Mai tineti minte gogosile alea la trei sau cinci lei din vremea copilariei? Da, alea cu zahar pudra, pufoase, care se topeau in gura si puteai sa-ti alinti cerul gurii cu tot felul de umpluturi daca ai fi preferat altceva decat o gogoasa simpla. Eu parca ii simt parfumul si deja am senzatia ca suflu spre ea sa se raceasca in timp ce ma arde la degete prin hartie. Da, hartie, pentru ca pe vremea lui Ceasusescu nu ne fandoseam cu servetele si n-am murit ca nu era ecologica sau ca nu avea dimensiunea perfecta. Dar acum nu vreau sa vorbesc despre delicatesele copilariei, cumparate in timp ce alergam in pauza mare la coada, ci despre vanzatorul de gogosi, de fapt despre vanzatori. Mai exact despre candidatii la presedintie.

Remember. Trebuie sa recunoastem ca cel mai mare vanzator de gogosi a fost Ceausescu. Si nu pentru ca avea nu-stiu-ce discurs persuasiv sau ca abia tinea in carca tone de realizari epocale, gata sa strige “sa traiti, iubite si genial tovarase presedinte”, ci pentru ca el te obliga sa le cumperi. Nu aveai la indemana aceasta unelta a democratiei care se cheama votul. Apoi au venit epigonii sai, care din 1990 incoace au incercat la fiecare patru si acum cinci ani sa ne intoxice cu parfumul gogosilor din copilarie. Numai ca noi nu mai suntem elevii care tasneau nervos ca la curse spre chioscul cu tiroleze, gogosi simple sau umplute. Si stim ca maestri bucatari poarta doar bonetica pe cap, iar in spate stau cei care le deseneaza frumos incat sa avem impresia ca acea bucata de carton presat este comestibila.

Intro. Nu vreau sa-i iau in calcul pe toti care si-au anuntat candidatura, chiar daca stiu de pe acum ca macar 50% nu vor reusi sa stranga cele 200.000 de voturi pentru a ajunge cu moaca pe buletinul de vot. Voi incerca sa-i analizez pe foarte scurt pe cei trei mari candidati: Traian Basescu, Mircea Geoana si Crin Antonescu. De fapt nu chiar pe ei, ci pe gogosile care vor sa ni le vanda pana-n ultima clipa in care vom putea pune stampila pe unul dintre ei. Numai ca acestia nu le vor vinde in hartia de odinioara, ci invelite in tot felul de ambalaje sofisticate pentru care au dat bani grei, unii chiar din buzunarele noastre, ale clientilor care asteapta cuminti sa le vina randul la degustat gogosi. Este prima greseala de strategie ale firmelor din spatele candidatilor.

Traian Basescu va merge pe cateva sortimente de gogosi. Va incerca sa ne plimbe pe la masa puterii si sa ne arate ca el nu e perfect, dar e cel mai bun. De ce? Pentru ca a facut totul pentru prosperitatea Romaniei, ba chiar si-a calcat pe mandrie si i-a primit la putere pe vesnicii dusmani de la PSD, doar ca acestia au dat dovada de lasitate si au fugit la greu. Mai precis cand criza a inceput sa bage Romania la apa, asa cum se intampla peste tot, iar social-democratii n-au mai avut cum sa promita capsunarilor 20.000 de euro de cap de muncitor plecat haihui. Gogoasa singuratatii in aceasta lupta politica o sa tina, iar lumea va trage cu dintii de ea si va pune resemnata stampila pe actualul presedinte. “N-avem altul mai bun”.

Mircea Geoana isi va arata coltii insangerati in lupta pentru “corectitudine”, avandu-l la masa pe bardul Adrian Paunescu, un poet buimac de atata vorba cu el, care s-a apucat deunazi sa ne povesteasca la televizor cat de nedrept este ca tara sa fie condusa de un presedinte si un premier din acelasi partid, iar vicepremierul sa fie ca un sclav la mana lor. Nu si-a pus nicicand intrebare cum a fost cand Iliescu, Nastase si Vacaroiu au condus-o cot la cot si mai rau ca acum. La fel nici Geoana nu va putea sa vina cu produse ecologice, din motive de intarziere a fondurilor europene ce puteau fi redirectionate de ministri sai demisionari, dar ne va arata cu satisfactia prostanacului ca Basescu vinde gogosi expirate. E singurul lui atu de vanzator vesnic infrant: “am gogosi de rahat, e adevarat, dar ale lui put, pe cand ale mele au doar mucegai”.

Crin Antonescu n-are gogosi. E sarac si se lauda ca la 50 de ani este un parlit, care maine ar muri de foame daca n-ar avea niste papica mai ieftina de la bufetul generos al Parlamentului, institutie pe care noi o tinem in viata, din punguta cu doi lei. El va veni cu o alta strategie: “am sa va vand gogosile lor daca ma votati presedinte. Promit sa nu iau zahar pudra de la voi, ci tot din rezerva contracandidatilor mei”. Pe scurt, Crin e un baiat bun, care vinde pielea ursului din padure, cu toate ca si aia il poate ucide in incercare de a o lua din tolba unui vanator adevarat. Cred c-ar muri de spaima numai la vederea ursului, chiar daca acum iti da cu saracia in piept ca este singurul adversar care are curaj sa-l infrunte pe Basescu, de parca restul au emigrat la gandul ca vor fi impinsi de partid sa dea monstru cu uriasul chelios din fruntea tarii, care impinge cosul cu merinde prin supermarketuri ca un bunic senil.

In concluzie, n-am cum sa degust gogosile lor reale sau imaginare. Prefer ca-n ziua alegerilor sa-mi amintesc de vanzatorul de gogosi pe care-l vizitam aproape zi de zi in vremea copilariei. El m-a convins fara vorbe, fara reclame, ci doar cu parfumul ce imbata gloata de elevi care salivau alianiati in fata unui gemulet din care ii vedeau doar mana. Si-n memoria lui am sa-mi fac singur gogosi, pentru ca pe piata nu mai gasesti la acea calitate.