Tintuit nitel in pat de boala, a trebuit sa refuz o invitatie tv, vreo cateva intalniri si aproape orice dialog cu sursele pentru a umple acest spatiu. M-am gandit sa scriu un post-it “Plecat in concediu medical”, dar stiu ca nu exista asa ceva in online. Asa ca mi-am amintit de prima zi de scoala (stiti voi cum e cu amintirile care se deruleaza inainte de a da coltul. Multumesc Diaconu pentru aranjamentele funerare 
. Sper sa-ti pot spune numerele la 6/49 daca ma car). Tin minte perfect anul 1980, intr-o zi de toamna superba, ca si asta cum vad pe geam, cand multi dintre cititorii mei nu erau nascuti, iar eu eram nervos ca trebuie sa-i dau flori unei tipe (invatatoarea, of course) si unui nene (directorul) ca asa faceau toti. De atunci am prins boala de a nu oferi flori, cu toate ca ani de zile am fost obligat si nici acum n-am scapat definitiv. Singura intamplare interesanta din ziua minunata de septembrie este ca i-am dat un sut in fund unui coleg care se zbenguia de nebun pe langa florile mele. In rest, a fost totul normal, mai putin bocetele aluia si castana luata de la mama. Voi cum ati petrecut prima zi de scoala? Ce amintire a ramas cuibarita in memorie? Hai, ajutati-ma si voi pana revin cu ceva posturi mai de sos. Amintirile sunt totusi singurele averi cu care ramanem oricine am fi si-n orice situatie ne-am afla.
PS Da, mi-am mai amintit ceva. Imi vine sa-i dau cu florile in cap invatatoarei mele. Avea un nume nemtesc si semana cu Hitler, doar ca nu avea mustata. Era o baba afurisita care n-a murit nici azi. Asa cred. Anul trecut am vazut-o pe strada si arata ca-n prima zi de scoala.
LOL. Si invatatoarea mea (cred ca) traieste, domnu’ Lovin si era deja in pragu’ pensiei cand am ajuns eu in clasa intai. Ii pastrez doamnei in cauza o vie amintire, in primul rand pentru ca o asociez cu o perioada placuta si lipsita de grij a vietii mele. E vorba de perioada copilariei. In al doilea rand, a fost primul cadru didactic (dar nu si ultimul:)care m-a dat afara din clasa. A fost asa: printr-a doua am constatat ca lectiile ma plictiseau deja teribil intrucat parintii si bunicii mei facusera imprudenta sa ma investe sa scriu, sa citesc si sa recit tabla inmultirii inca dinainte de a ma integra in sistemul de invatamant obligatoriu. Pe cale de consecinta, plictisindu-ma la ore, am cautat si eu, ca omul, metode de entertainment care sa faca timpul sa se scurga mai placut. Dupa ce mi-am amintit o faza dintr-un film cu Charlot, mi-am scos pantofii din picioare, i-am incaltat fiecare pe cate o mana si am pus in practica o sceneta fara cuvinte in care fiecare pantof era un personaj viu si dinamic. Stateam in ultima banca – loc rezervat prin traditie recalcitrantilor – dar reprezentatia mea a avut succes pana in primele randuri si dupa cateva minute nimeni nu mai era atent la ce spunea doamna invatatoare ci la sus-semnatul. Asa ca am fost dat afara din clasa, parintii mi-au fost convocati la directorul scolii, li s-a sugerat sa ma duca la psiholog (psihiatru), etc. Ulterior, am evoluat. In gimnaziu obisnuiam sa portretizez pe maculator profii care ma agasau. Astfel, cel de biologie s-a ales cu un mini-poster care-l infatisa prins intr-un schimb de focuri cu politia, el fiind baiatul rau. Avea mustata si aducea nitel cu Gian maria Volonte, un actor abonat, pe vremuri, la rolurile de ‘baiat rau’. Ce vremuri:)
Noi eram atat de multi (ceausei, deh…) incat nu s-u gasit repede destui invatatori. In primele vreo doua zile ne-a “pastorit” bunicul unuia dintre colegi. A fost un autentic gentleman. A reusit sa ne tina treaza atentia timp de patru ceasuri in fiecare zi fara sa ridice nici macar o data glasul. Din pacate sosirea invatatoarei titulare a insemnat o schimbere in foarte rau. Multe dintre “cadrele didactice” de atunci nimerisera in invatamant doar pentru ca nu prea aveai de unde sa-ti alegi o amarata de slujba, altminteri nu sufereau copiii si istericalele erau continue…Anul urmator ne-am “ales” cu d-na Calin, rusofila inversunata. Nici macar la varsta aia nu mai credeam ca “ostasii sovietici au fost intampinati cu flori”…:)
Johnny: ai fost un baiat rau
. Bravo! PS Asta cu pisalogul am patit-o si eu de la Hitler, pentru ca faceam pe obraznicul numai sa nu ma faca pioner si sa umblu spanzurat de cravata. Nu m-am dus pentru ca a venit tata si i-a recomandat ei niste locuri de munca la tara unde era treaba nu gluma la CAP. Oricum, in clasa a II-a am plecat la alta scoala ca nu o suportam pe nemtoaica.
Diana: Frumoasa amintire cu bunicul-profesor. Am avut si eu din clasa a II-a un astfel de invatator, dar a murit dupa un an. Oricum, in fiecare an am avut alta invatator/invatatorea. Doi au murit, pe una am parasit-o si ultima (o tzatza mai proasta ca elevii) a supravietuit.
.
Cel mai tare dascal insa a fost diriga de la generala, o profa de istorie sexoasa si o fiica si mai si. In plus, era profesionista. Cred ca o iubesc si-acum
Hihihi, în 1980 intram pentru prima oară la facultate, la una dintre cele mai bine cotate facultăţi din ţară cu o medie foarte bună…..şi jigodiile de comunişti m-au exmatriculat şi iar am intrat şi iar m-au exmatriculat….şi tot asha!
Culmea, că acum, copii acestor jigodii comuniste încearcă să ne explice cum stă treaba cu democraţia şi capitalismul! Vreţi un exemplu? Iaca na-vă: ALINA MUNGIU PIPIDI!
Huo! …nu ştiu ce naiba am, dar în ultimul timp hodoronc-tronc îmi vine să huidui!