Dupa prima partea a interviului cu Alina Oancea – psiholog si trainer, azi intra partea cu imblanzirea managerilor, cu trecerea ei de la nebuni la sefi schizoizi si cine are de castigat in vreme de criza daca totusi isi face lectiile si e transparent.

Reporter Virtual: Vreau sa-mi spui tipuri de sefi si cum ii convingi ca daca sunt imbecili si nu stiu sa se comporte isi vor pierde echipa, deci si functia.

Alina Oancea: Cred ca sunt doua feluri de sefi: aia care cred ca sunt sefi/manageri si de fapt nu sunt dar vor sa fie priviti ca sunt si cei care pur si simplu sunt sefi numiti/ prost numiti pentru ca cel/cea care i-a  numit nu a stiu ca nu are deloc abilitati de a fi manager.

Inseamna ca si cel sau cea care l-a numit nu are abilitati de manager.

Da, ca nu a reusit sa evalueze clar niste competente de baza. Nu poti sa ii spui in fata ca e imbecil ca de a doua zi vei zbura, ca si furnizor, dar poti sa ii dai tone de exemple de comportamente ale angajatilor, ca si raspunsuri la atitudinea lui de sef. Exemplu: lipsa motivatie.

Ei bine, eu le-am spus in fata si nu am zburat, ba unora chiar din prima sau a doua zi.

Eu ziceam din pozitia unui furnizor, noi vorbim aici de o echipa…sper.

Eu vreau sa vorbim de angajat-angajator/manager, cum vrei. Mi se pare corect sa-i spui in fata daca a facut o gafa. Numai ca o critica nu este privita constructiv, ci ca un atac personal, evident o aberatie.

Si asta e o varianta. Nu fac diferenta. Si mie mi s-a intamplat de multe ori. Oricum, trebuie abordat altfel. Ceva de genul “este o idee geniala, nici nu m-as fi gandit la ea”. In niciun caz nu i-as pune pumnul in gura. Eu stiu ca el nu stie ca eu de fapt o sa fac tot cum stiu eu ca stiu   .

Sa presupunem ca ai puterea de a te preface. Cum i ii arati ca de fapt este o idee idioata.

Il valorizez usor ironic, de regula nu raspund cu aceeasi moneda.

Inseamna ca n-ai avut sefi imbecili.

Am avut chiar horror.

De astia as vrea sa-mi spui cum ai rezolvat, pentru ca lumea asta ar vrea sa stie. Sa-ti dai demisia nu este o solutie intotdeauna.

Initial le puneam pumnul in gura si ziceam : e o porcarie ce imi spui si nu se poate. Eu aveam argumente, pe verificate, dar nimic. Dupa aceea, mi-am dat seama ca e bussines-ul lui si ca nu merita sa imi toc neuronii cu un jaf. Si am inceput sa fiu extrem de agreabila, deci fix extrema ailalta, de nu stia ce sa mai creada. “Sigur, minunata ideea, o punem in practica, dar as vrea inainte sa o implementam sa iti arat riscurile”, apoiprezentam  lista de riscuri. Eu sunt o tipa care vede riscurile din doi timpi si trei miscari. Si cand am inceput sa le arat riscurile mai aveau putin si ma pupau de fericire.

Sa trecem la un alt palier: Pe cine mai ajuta trainingurile in vremuri de criza?

De  vreo doi ani pe acei care aplica pe fonduri structurale. Sunt destui bani de tocat pe dezvoltarea RU. Ar trebui sa ii ajute si pe cei care nu stiu cum naiba sa faca fata crizei si atunci invata cum sa faca sa se chiverniseasca mai bine.

A scazut numarul cursantilor?

Desi unii zic ca e suficient sa citesti niste carti, de cele mai multe ori timpul trece si pana citesti cartile “te inghite criza”. Asa mai bine dai niste banuti, faci un training si descoperi ca ai toate sansele sa poti sa iti faci singur ordine. Sunt companii care nu sunt afectate (exemple: petrol, gaze) care au bugete de training si trebuie sa le cheltuie. Da. A scazut si cel mai mult se poarta acum metoda head and sholders (doi intr-unul) adica decat sa dea bani pe doua cursuri (ex: Curs de conflict si curs de comunicare, vor sa le faca pe amandoua intr-un singur curs). E firesc, ca e criza si n-au bani. De la training s-a taiat prima data. E un fel de fita acum. Asa cum unii taie vopsitul la coafor asa si in companii se taie de la training.

Crezi ca Romania s-a desteptat intratat incat sa ia in serios aceste lectii?

Unii da. Altceva strica insa. Exista pe piata si acel gen de trainer care nu aduc nota de invatare experientala si de “cursantul la sfarsit trebuie sa plece cu niste invataminte pe care sa le puna in aplicare”. Acestia ofera doar prelegeri, slide-uri si niste exemple sumare care nu te ajuta ca si cursanti sa inveti neaparat ceva. Acest tip de  asa zis training strica imaginea celor care chiar vor sa faca training si stiu sa faca training cu adevarat.

Hai sa trecem la un amanunt care mi se pare special: cum a fost trecerea de la ingrijirea celor de la Spitalul 9 la antrenarea managerilor?

Am lucrat cinci ani in sanatate mintala, din care trei ani si jumate in spitalul 9. E funny trecerea. Ma ajuta foarte mult sa vad disfunctiile. Am avut de-a face si cu manageri schizoizi si obsesivi compulsivi.

Si ai reusit sa-i aduci pe calea cea buna?

Pe unii da, insa e greu.

Cat dureaza un training?

Nu e chiar un training, e un fel de coaching, adica intalniri frecvente fata in fata in care le dau teme,  ii monitorizez, ii pun sa se evalueze, ii observ etc.

Si sefii astia dereglati la bigudiu inca sunt pe functii?

Nu o sa-ti vina sa crezi dar sunt. Uni, nu toti. Stii ce se intampla cu ei? Echipa ii mananca de multe ori . Stiu cazuri de manageri care sunt schizo. Oricum, si cu diagnosticele e un du-te vino

Cum ii termina cei din echipa?

Pentru ca se aliaza si ii demonteaza. E asa un fel de conspiratie interna, dar asta numai daca seful pana la urma e slab. De fapt, echipa prinde punctele vulnerabile si ataca. Cel mai fain e sa vezi managerii in criza, atunci e un prilej sa fie vedete.

Cum asa?

E simplu. In criza pot sa fie vedete pentru ca de fapt, mai pe romaneste spus, scoti din cacat firma. Ai ocazia sa te remarci, sa fii aplaudat  si sa faci cate piruete vrei. Iti dai seama ca de fapt criza poate sa fie uneori chiar din cauza lui . Deci cum dracu sa mai faci piruete daca chiar tu provocat dezastrul? Sunt tipuri si tipuri de manageri. Cei transparenti in fata subordonatilor sunt castigatori. Mai ales in criza.