Din motive serioase, Dana Fodor n-a mai putut sa-mi trimita la timp textul ei de miercuri, adica Reportaj de domnisoara. Voi incerca sa compensez lipsa ei, chiar daca stiu ca n-am cum
. Scriu despre el, un personaj care va intereseaza, va fascineaza si va abandoneaza. Un golan cu frac si joben, care-si taraie talpile murdare ca un maidanez obosit sa alerge dupa oase legate cu sfoara de portiera unui tramvai. Nu este un reportaj propriu zis, ci un portret pe care sper sa-l recunoasteti.
Intalnirea. L-am intalnit prima oara pe peronul Garii de Nord. Avea picioarele murdare, injura si se impingea in lume ca un betiv lovit de dambla. Ii curgeau balele ca unui caine turbat, cu toate ca avea o privire de profesor demn, pregatit sa te articuleze cu linia la palma daca nu-ti predai tema la timp si sa fie impecabila. Mi-a intins mana transpirata ca unui prieten. A fost primul contact, unul deloc placut. M-a fascinat insa jobenul, bastonul cu maner de argint si fracul pus pe pielea goala. Parea un actor alungat din teatru dupa dese scandaluri starnite de alcool si de pasiunea pentru a face sex cu toate colegele. Mai tarziu, aveam sa-mi dau seama ca nu m-am inselat cu mult. Dupa prima strangere de mana, batranul a inceput sa-mi vorbeasca linistit, pe un ton arogant care suna metalic, cu un limbaj oscilant. Cand folosea cuvinte pe care trebuia sa le caut in DEX, cand plutea pe vorbe care zburau ca frunzele de castan toamna prin mahala. Mi s-a parut straniu si asa am devenit prieten cu un cersetor, care mi-ar fi supt si sangele daca l-as fi lasat.
Magicianul. Batranul nu are mila, iar tot ce face este pentru propria imagine. Ii place sa te joace pe degete ca pe o moneda de aur. De fapt, iti ia privirea cu dexteritate cu care o trece printre degete, ti-o pune in palma, apoi cand deschizi mana iti dai seama ca a disparut. E magie! Nu pot sa neg asta. Sunt eu Toma necredinciosul si cred ca mereu exista o smecherie simpla in trucurile iluzionistilor, dar m-am convins dupa vreo cinci ani ca batranul meu amic chiar este magician. Sunt convins ca majoritatea cititorilor mei l-au intalnit si au ramas cu gura cascata la spectacolele lui. Se pricepe de minune. Nu-i tremura mana, chiar daca bea peste masura si miroase a pisat de caine. Deseori ma intreb daca nu cumva face pe el, pentru ca doar primavara si iarna are un alt parfum. Primavara ii place sa aiba la gat o cununa de flori desprinsa parca din copacii doborati de vant pe o insula exotica, iar iarna zici ca e mort. N-are miros, ci doar e murdar din cap pana-n picioare de zloata. Stiu ca doarme pe strazi de cele mai multe ori, cu toate ca are casa, una frumoasa in care uneori m-a invitat doar sa ma vrajeasca iar.
Surpriza. Dupa ce i-am ascultat povestile in timp ce mergea clatinandu-se pe strada imbracat ciudat, batranul m-a sunat intr-o zi de pe un numar ascuns sa ma invite la el. Era prima oara cand o facea. Eram obisnuit sa ma intalnesc din senin cu el. N-am stiut ca are casa, iar prima impresie a fost ca glumeste. “Batrane, in seara asta fac bal la mine. Te rog sa vii imbracat la costum, la fel ca toti cei pe care i-am invitat. E ziua mea. Te astept diseara la adresa….”, mi-a spus cu vocea baritonala, apoi a inchis fara sa-si ia la revedere. Am zambit, dar m-am conformat si in seara aceea m-am dus cu taxiul la adresa notata pe hartie. Am oprit in fata unei vile imense de langa Herastrau, la doi pasi de Primaverii, dar cu deschidere la lac. Am crezut ca am gresit adresa, asa ca m-am uitat din nou. Erau lumini puternice, portari ca la un hotel de lux, masini pe care abia le-ai vazut in catalog ca au aparut etc. Un lux care m-a speriat si m-a pus pe ganduri daca nu cumva costumul meu nu e prea ieftin. Portarul mi-a deschis usa, mi-a platit taxiul si m-a invitat intr-un hol care te orbea cu un candelabru de cristale. In cateva secunde l-am vazut si pe amicul meu de pe strada. Era imbracat impecabil si-mi zambea strengareste, iar privirea repeta intr-una: “asa-i ca te-am dat gata?”. Miroase a parfum scump si parea scos din cutie. Am ramas fara cuvinte cand au inceput sa vina si alti invitati: ministri, oameni de cultura si de afaceri importanti. Mi-am revenit repede. M-am gandit ca sunt la camera ascunsa sau ca visez. Oricum, am asistat la tot dezmatul (fripturi imense, gustari exotice, trupe celebre care au cantat, spectacole de teatru etc) incheiat cu focuri de artificii care au costat probabil cateva zeci de mii de euro.
Realitatea. Mahmur, a doua zi m-am trezit abia dupa doua cani de cafea. Mi-am amitit vag cum am fost adus acasa cu o limuzina si cum toti roiau in jurul vagabondului intalnit in Gara de Nord. L-as fi sunat sa-l intreb ce s-a intamplat, dar nu stiam numarul. M-as fi dus la el, dar am uitat hartia cu adresa in taxi. Buimac, am iesit la plimbare cu catelul meu. La primul colt l-am intalnit pe batran. Era tot in frac, cu acelasi joben jerpelit si bastonul ramas fara maciulia de argint. Sforaia si miroase ingrozitor, a betiv care a vomitat pe el. L-am impins cu piciorul si s-a trezit dupa cateva incercari. A deschis ochii mari, mi-a zambit si s-a intors pe partea cealalta. Am tras de el. Ma enerva. “Ce a fost aseara?”, l-am intrebat. “Ziua mea, doar ti-am spus. Multumesc pentru cadou. N-ai sa-mi imprumuri si mie ceva bani de tigari?”, mi-a replicat monosilabic. In cap, neuronii alergau haotic ca niste nebuni eliberati in mijlocul strazii. Ce naiba sa mai cred? I-am dat bani, iar el m-a tras amical de mana sa-mi spuna la ureche: “asa-i ca sunt cel mai mare magician din Romania?”. I-am confirmat. M-a batut pe umar, mi-a facut cu ochiul si s-a intors cu spatele la mine, apoi a inceput sa sfoaraie la coltul strazii, ca un vagabond oarecare.
Ghicitoare dezlegata. Daca nu l-ati recunoscut, va spun eu cine este batranul ciudat, magicianul cersetor si totusi bogat. E chiar orasul in care traiesti: Bucurestiul. Eu i-am facut doar un schita rapida, din care lipsesc multe elemente, dar cred ca umbra orasului a fost surprinsa in fuga ca o fotografia stearsa.
RSS Feed
Twitter
30 Septembrie 2009, 13:43
Tiberiu Lovin
in
Tags: 






Septembrie 30th, 2009 at 13:52 pm
Lasa vrăjelile, adu-o pe Fodoriţa inapoi şi tu apucă-te de făcut anchete că asta-i meseria ta!
Dacă nu ai temă iaca una:
CÂŢI DIN MEMBRII GUVERNULUI ŞI CANDIDAŢII LA PREZIDENŢIALE SUNT OFIŢERI ACOPERIŢI!
PS dacă vrei, io îţi dau lista cu ăia care nu-s!
hihihi
Septembrie 30th, 2009 at 13:53 pm
Bravo, super bun reportajul. Mi-a placut foarte mult!
Septembrie 30th, 2009 at 14:00 pm
clasic:) poanta la final.
Septembrie 30th, 2009 at 14:01 pm
Fascinant contrast…De la o vreme ma gandesc din ce in ce mai serios sa plec…
Septembrie 30th, 2009 at 14:22 pm
diaconu: daca nu bagi tu ceva politic…cred ca mori. sigur ca vreau lista, dar n-am suma pe care o ceri. sunt bagat pe anchete. ai sa vezi curand.
nani: saru’mana.
bad: de moda veche, deh. nu pot sa mai alerg strengareste. ar fi trebui sa va las pe voi sa-l ghiciti
.
diana: sunt multi care vor, dar putini scapa de sub puterea hipnozei. sa presupunem ca pleci intr-un oras fascinant ca Sibiul. stai o vreme si incepi sa te plictisesti de linistea, de polititea, de frumusetea de acolo. microbul luat din Capitala e greu de tratat. avem nevoie de adrenalina. nu cred ca vom rezista in alta parte fara ea. uneori imi vine sa fug undeva in munti. si-am si facut-o. e minunat, dar dupa trei zile imi vine sa urc pe ei si sa cobor in nestire, doar sa ard energia de care am nevoie si pe care o consum zilnic la Bucuresti. apoi aici este spectacolul luminilor, aici e scena si ceasul care da ora exacta. e greu cu batranul magician, dar si mai greu fara el.
Septembrie 30th, 2009 at 14:47 pm
- Breeeeeeee ce naiba jurnalişti sunteţi voi? Nu vedeţi că de când a început mascarada asta, Nica a făcut jocul lui Băsescu pas cu pas? Zici că-i teleghidat de CUCUL DIN DEALUL COTROCENILOR!
- Cum e scumpă bre domnu Lovin?….e de două ori mai ieftin decât la Roncea sau Badea!
Septembrie 30th, 2009 at 14:48 pm
Tiberiu: nu, nu-s hipnotizata. Dar sunt lenesa precum Oblomov…In Bucuresti nu mai pot sta decat daca inchid ochii la tot ce e in jur si ma adancesc in roboteala. Ar trebui sa se sparga o data buba…
Septembrie 30th, 2009 at 15:01 pm
super. imi aduce aminte putin de sectiunea cu “omul strazii” din filmul “amores perros”.
am pus articolul la votat in FTW: http://www.ftw.ro/Social_politica/Batranul_magician
Septembrie 30th, 2009 at 15:14 pm
diaconu: mars-trap la sectiunea politica, nu ma obosi cand eu m-am chinuit jumatate de ora sa acopar locul lasat liber de Dana cu o schita de reportaj.
diana: inseamna ca nu ai urmarit pasii care te vrajesc. iti sugerez: muzeul satului, Cismigiu, Herastrau, cartierul primaverii, Cotroceni, Gradina Botanica, Lipscani, muzeul George Enescu etc. daca vrei te duc cu placere
. mi-ai dat o idee
. am sa faca o intalnire de grup: sa redescoperim bucurestiul. nu cel pe care-l vedem din trafic, ci cel care sta pitit ca un tablou de valoare in pivnita, ca nu care cumva sa-l fure cineva. e acolo si ne asteapta. doar sa ridicam putin carpa murdara care-l acopera.
alexadru: multumesc mult pentru aprecieri si pentru sugestie. n-am vazut filmul, dar am sa-l caut.
Septembrie 30th, 2009 at 15:22 pm
Tiberiu: si bulevardul Dacia, gradina Ioanid, gradina Icoanei, strada Mantuleasa, strada Plantelor, strada Roma (si celelalte cu nume de capitale…), Stavropoleos, cartierul Cotroceni, etc, etc…Ar trebui sa-l convingem pe Hercule sa ne curete…
Oricum am mare nevoie sa iau o pauza mai lunga…