In fiecare miercuri voi avea un reportaj de la Dana Fodor. I-am numit rubrica Reportaj de domnisoara pentru ca mi-a placut poza ei din tinerete si am fost amuzat de aventurile prin care a trecut sa-si convinga colegii de la x ziare ca ea isi scrie articolele si nu tata mare. Astazi, o poveste din puscarie: tragic-comica. (Tiberiu Lovin)
Iubita din cauciuc
Viaţa în spatele gratiilor poate fi uneori mai uşoară dacă îţi vezi de treaba ta, eşti cuminte şi ai un tovarăş bun lângă patul tău. Un puşcăriaş stabilit pentru o perioadă de timp la unul dintre penitenciarele de maximă siguranță ale patriei noastre a primit cadou de la familia lui o gonflabilă. Pitită bine printre haine şi săpun, păpuşica a ajuns cu bine în celulă, necercetată și nedibuită de vreun deget curios de gardian.
Cadoul
Deţinutul proprietar a beneficiat ”în secret” o bună perioadă de nurii cauciucului cu buze, vagin elastic şi sâni corespunzători. Era beat de fericire. Nimeni nu bănuia ce face el noaptea când se căznea să umfle păpuşoiul indiferent, care belea ochii nătângi spre tavanul coscovit din pârnaie. Colegii lui credeau că sforăie, iar gardienii îl ştiau băiat la locul lui. Şi chiar era! Gică fusese închis pentru furt calificat şi mai avea de făcut vreo doi ani. De când ”locuia” la puscărie nu a avut niciodată probleme şi s-a împrietenit la cataramă cu gardienii. De la o vreme însă, simţea o nevoie acută să facă sex. Dar sex adevărat, nu malahie, asa cum zicea duminica preotul la biserica închisorii, că nu e bine si frumos să faci noaptea sub pătură. Când s-a întâlnit într-o zi de vizită cu fratele lui la vorbitor, Gică i s-a plâns că nu mai rezistă mult. Speriat, ăsta s-a întors acasă, în Giuleşti, şi a discutat cu întreaga familie, compusă din opt persoane. Rudele au dat din cap semnificativ, au făcut din limbă un ”țâ-țâ-țâ-țâ!” revoltat, și apoi, au hotărât să-i cumpere o femeie gonflabilă. Problema era că nimeni nu putea intra cu asemenea oroare în penitenciar. Totuşi, Nuță, frățiorul salvator, a riscat. Mai multe amănunte am aflat chiar de la el: „Păi, deci, am cunpărat păpuşa dă la sex-shop-u` dân Bulevardu` Magheru. M-a costat 1500 roni, că e din aia care are baterii la guriţă, să se mişte. E mișto, numai că nu te strigă pă nume! I-am dat-o lu` Gică, împreună cu o cutie plină dă baterii, ca să-l ţie. Pă gonflabilă a înpachetat-o mămica între neşte pantaloni, aşa mai largi. Deci i-am făcut-o cadou dă ziua lui, care e pă 15 noiembrie.” Gică s-a bucurat enorm. Era alt deținut! Îi revenise roșeața în obraz, mânca mai cu poftă. În memoria primei lui gagici de la 18 ani a botezat-o Corina. Ziua o ţinea ascunsă sub salteaua din dreptul pernei. Noaptea aşteapta horcăiala onirică a celorlalţi ca să o poată manevra în tihnă. Dar a venit și clipa demențială când ceilalţi camarazi de cameră s-au prins că nu e în regulă faptul că de sub pătură ies uneori patru picioare. Pentru că invidia îi măcina groaznic au solicitat gonflabila şi pentru ei, ameninţându-l că-l vor pârâ gardienilor că are o muiere în pat.
Violată și umilită de pârnăiași
Cu sufletul sfâşâiat în bucăţi și bucățele deţinutul a împrumutat-o pe Corinuţa tovarășilor de cameră. A fost, practic, viol în grup şi credea că n-o s-o mai apuce decât spartă, umilită și mânjită toată. Dar, spre bucuria lui, Corina a rezistat eroic. A suferit puţin după ea, dar, cu timpul şi-a dat seama că e o tipă suficient de rezistentă, cu personalitate și că ar putea avea multiple beneficii de pe urma închirierii ei. Spălată bine cu dero în unele părţi ale trupului şi dată puţin cu deodorant, ca să nu mai pută a încins, gonflabila putea oricând să fie refolosită cu real succes. Corina îşi făcea datoria cu prisosinţă şi devotament. Sigura grijă a deţinutului era ca păpuşica lui să nu fie muşcată. De asta se temea mai mult decât că ar putea lua ceva boli venerice, ciuperci sau negi, de la alţi puşcăriaşi. Gonflabila era returnată la fereală, dezumflată şi vârâtă între maldăre de nădragi (chipurile se duceau să spele ceva la baie!). Cu timpul, colegii au început să-l respecte pe Gică. Când nu avea chef să-şi spele ciorapii şi chiloţii o dădea puţin pe Corina la „aerisit”, iar el stătea ca boierul şi se uita la filme în cameră. Avea și televizor. Astfel, deţinutul închiria blonda de cauciuc pentru bani, ţigări, ciocolată, prăjituri, reviste porno cu femei adevărate, alcool, pui, jniţele de porc, salam săsesc şi cam tot ce primeau pârnăiaşii de la familiile lor în zilele de vizită. Când aerul era de nerespirat în celulă, Gică făcea troc cu alt deţinut: Corinuța, contra unui ventilator minuscul, dar de mare valoare și eficiență pe arşiţă. Posesorul unui astfel de obiect artizanal abia se îndura să-l împrumute, dar nici blonda cauciucată nu era de lepădat!
S-a spart Corina…
Gică era foarte legat sufleteşte de păpuşă şi avea sentimente contradictorii când o dădea la produs, ca un nemernic. Se simțea proxenet şi, de multe ori, a vrut să se oprească. Dar, în acelaşi timp, îi plăcea traiul de huzur, cu sclavi care îi spală hainele şi îi aduc numai bunătăţi la picioarele încarcerate. Aşa că a continunat „operaţiunea închirierea”. De multe ori, renunţa chiar el la bucuriile pe care i le-ar fi putut oferi gonflabila cu ochi tâmpi contra banilor primiţi de la deţinuţi. Era sătul de amor.
Dar a venit și vremea când rezistența garantată a gonflabilei a cedat. Inevitabilul s-a produs, iar inima lui Gică a fost distrusă. Degeaba se uita la Taraf TV și trimitea SMS-uri atât prietenilor cât și dușmanilor. Zadarnic. Corina, gagica din plastic blond și surâs de cinema s-a dezlipit undeva pe la subsuoara dreaptă şi avea vaginul făcut praf. Fâsâia cumplit şi se dezumfla rapid. Pungașul l-a sunat pe fratele lui şi l-a rugat cu lacrimi în ochișori, ca atunci când vine la vorbitor, să ia gonflabila şi s-o ducă la vulcanizare. Din păcate pentru Gică- deținutul model și ceilalţi colegi de celulă, Corina era pierdută. Nu mai putea fi niciodată ce-a fost. La câte magazine de vulcanizare a fost frățiorul n-a reuşit să rezolve necazul, pentru că dama era confecționată dintr-un cauciuc fin şi nimeni n-a lipit-o așa cum trebuia. Nici cu superglue n-a mers. Ar fi putut totuşi s-o vulcanizeze cu un material mai gros, un rest de cauciuc de Dacie. Dar se vedea urât, era rigid, şi, prin urmare, putea să se desprindă oricând. Până la urmă omul s-a lăsat păgubaș. Gonflabila a fost pusă la păstrare, sub streașina casei din Giulești, iar Gică, din boier a devenit el însuși supus tuturor vicisitudinilor din pârnaie, inclusiv cele sexuale. Drept răzbunare.
Bine ai venit, domnisoara! Ai talent, astept urmatoarea miercure a saptamanii.
Good choice, Lovin!
Am ascultat o povestire foarte (dar foarte!)asemanatoare (femeie gonflabila sparta etc.) citita de Alex Varzaru (Academia Catavencu) la cenaclul lui Mircea Cartarescu – Facultatea de Litere Bucuresti 1999, cred.
cam asta…
Este autoarea Fetitelor din cimitirul rosu? Buna alegere.
Excelent!
pentru bogdanyancu de la dana fodor…
sau: pentru bogdan, pentru bogdan, pentru bogdan…stii, cu ecou, ca la “manele sistematice”
Iarta-mi ignoranta dar nu stiu nimic despre cenaclul asta si nici n-am copiat ceva in viata mea dupa altii, e rusine, nu face bine la obraz!!!
Sper ca e o coincidenta bizara, fratilii omului din parnaie e mecanic auto prin Giulesti si el mi-a povestit totul… 
modest. si stilistic si ca story. texte d-astea gasesti pe orice blog mai rasarit gestionat de un viitor scriitor ratat care n-are sponsor sa-si scoata textele la vreo editura. a, nu e o tentativa literara? e reportaj? scuze, nu m-am prins din prima. si nici dintr-a doua. parerea mea e ca existau n! variante mai fericite pentru un astfel de text. de pilda, uite o incercare la repezeala: “Inainte de a fi pârnăiaş, Gică fusese poştaş ciorditor de pensii. Pentru a evita să fie, el însuşi, făcut poştă, Gică, newcomer în celulă, s-a gândit să-şi mituiască tovarăşii de malmezon cu o fată de cauciuc. Gonflabilă cu gura, fata avea sâni fermi, piele fină, vagin elastic şi un himen din latex spongios ce se desprindea la prima penetrare, îndulcind senzaţia de surogat…”etc, ş.a.m.d. E un pic de ficţiune în raport cu datele reale dar, până la urmă, DF a fost colegă cu Tache la defunctul “Naţional” iar Tache e cel mai sinistru mitoman în viaţă. Asta nu înseamnă că nu poţi învăţa ceva util de la el, cum ar fi, de pildă, să produci o poveste vandabilă şi nu neapărat reală. Dar, destul cu răutăţile, ele vizează doar reportajul, nu şi pe Dana, cu care am fost coleg, pe vremuri, pe când ea era roşcată şi nemăritată. Hasta la vista!
Ptr. bad medicine.
Cu Tache am vorbit in viata mea de 5 ori, cred, si atunci: Buna, ce faci? Pa…Nu i-am citii textele ptr. ca nu puteam. Iti zic eu la o cafea si de ce…Dupa acuratetea scriiturii tale simt ca-ti place sa citesti ce au scris altii…si sa comentezi fara sa te semnezi, stand cu manuta la barba. OK. Bravo. N-am inteles insa ce vrei. De ce ma acuzi pe mine? Roscata sunt si azi, chiar daca m-am maritat.
Draga, sa stii ca am o editura, A MEA, si am si bani ca sa-mi scot textele de “viitor scriitor ratat”.
@dana pentru cei ce vor…
lol. nu acuz pe nimeni de nimic. dar, daca simti nevoia unei explicatii, iata cateva optionale: 1) m-a agasat un text slab si mi-am exprimat agasarea; 2)am vrut sa vad daca-mi raspunde cineva la postare; 3) am vrut sa vad daca-mi raspunde Dana Fodor la postare; 4) am apelat la o psihologie rudimentara care spune ca daca-i ataci unui autor textul, insusi autorul va sari in apararea lui, a textului; 5) am vrut sa ma bag in seama; 6) n-aveam chef sa mai beau o cafea in pauza de tigara si am scris 5 minute pe blogul lui Lovin; 7) m-a enervat atat de tare isteria marca Madonna incat mi-am varsat nervii pe primul blog iesit in cale;
voiam sa ma dau mare c-am fost coleg cu un ziarist autor de reportaje; 9) m-a lovit o pareza faciala si m-am defulat in scris; 10) am oftica pe scriitorii proprietari de edituri; 11) am obosit dar daca renunt la inca o tigara mai gasesc 10 optionale:P
PS: N-am barba; am barbie (nu papusa, indeed
PPS: Imi place sa-mi inchipui ca pot sa incerc sa fac eforturi sa ma straduiesc sa dau impresia ca raman anonim. Dar anonimatul e o iluzie. Nu-i asa, domnu’ Lovin?
Multumesc celor care m-au felicitat pentru alegere.
Bad medicine: nu toti putem fi geniali, iar anonimatul nu este o iluzie, ci crunta realitatea in care cei mai multi ne cufundam fie ca vrem, fie ca nu.
VeZI SA NU TE LOVEASCA CU ADEVARAT O PAREZA FACIALA!Io zic sa te duci sa fumezi cat mai poti sa tii tigara intre deste. Iar daca te oftica scriitorii care au edituri, bea niste apa rece. O sa-ti treaca. Voi n-aveti aer conditionat in redactie sau e dat la minim?
Ok, dana, nu da, ca daca dai fac buba. ma duc sa fumez in locul special amenajat. avem aer conditionat in birou.
Dana, am inteles, esti o jemanfichista si de-aici incolo o sa tac si o sa ma privez de lectura unei proze slabute spre foarte… altfel, nu ti-ar fi prins rau sa fi dat pe la cenaclul lui Cartarescu (sper ca macar el stii cine e), mai invatai ce intretine tensiunea unui text, ce e ala un dialog scris bine (ceea ce Alex V. reusea in cel despre care povesteam), nu sa reduci totul la o descriere exotica si atat. Bref: spargi gonflabila la momentul nepotrivit. Cam asta.
O zi buna in care polemicile “asezonate” cu atacuri personale sa fie mai putine. Macar daca ar fi mai la obiect, mai aplecate pe “text”. Astfel incat sa cuprinda nu numai “nu imi place” ci cel/cea in cauza, cel/cea care declara acest lucru, sa spuna si sa arate cum ar face “alt-fel” tocmai in punctul care nu ii place. Adica sa arate cum ar scrie el/ea “alt-fel” decat textul care este in fata ochilor lui/ei.
Oricum o initiativa buna pentru micul “spatiu public” de fata.
Incepi sa ma obosesti teribil. OK e un text prost scris, sunt o cretina, copiez dupa tine sau Alex
, nu stiu cine e Cartarescu si orbitorul de sub aripile lui, sparg gonflabile intre dinti…si nu stiu ce e tensiunea unui text. Esti satisfacuta? TE bucuri? Bravo tie! Nu te lasa. Da-i inainte. Dar nu-i asa ca n-ai “pale” sa spui cine esti? N-aaai, cum sa ai, e bine sa te ascunzi. Repet. Ma obosesti. Si mai rau: 
Ma plictisesti.
Şi uite aşa se naşte o nouă obsedată ALINA MUNGIU!
:mrgreen
Hihihi biata fată, cam naşpa cu lipsa asta acută de sex!…începe oamele să aibă halucinaţiuni eroticoase!
Draga Dana, nu te cunosc si nici tu nu ma stii decat, poate, dupa semnatura. Poza e faina. Sper ca arati la fel si dupa maritis. Textul e numai bun pentru EVZ-ul anilor ’92-’97, loc unde am prestat si eu. Sau National-ul de dupa. Nimic nu ma convinge (n.r. – ca cititor profesionist) ca nu e vorba de un fonfleu. Nici macar un element de identificare valabil. Macar numele puscariei si tot ar fi ceva. Cu regret, te informez ca, in prezent, nimeni, dar absolut nimeni, din presa “quality”, n-ar publica asa ceva. Lovine, apropo, poza Danei din tinerete te-ar convinge sa publici o astfel de “marfa”, ca altfel nu-i pot zice, intr-un ziar al carui Red. sef ai fi tu? Daca da, sorry de cunostiinta.Fara suparare Dana da iti dau un link pt. documentare. De puscarie, de morgi, curve s-a mai scris si se va scrie. problema e cum te documentezi. Asta e partea nasoala. La insirat cuvinte se pricep destui. Altfel, doar pt. imaginatie, nota de trecere. No ofence.
Iata link-ul:
http://www.romanialibera.ro/a39493/ultima-noapte-de-inchisoare-intaia-zi-de-libertate.html
Dana, daca ai fi stiut ca “palle” se scrie cu 2 “l” poate ar fi meritat sa-mi bat capul macar sa te asigur ca nu am nimic cu tine doar pentru ca produci proze anoste… Bref, n-am “palle” pentru tine. Adios.
Domnule profesor Iancu, ma scuzi ca am grestit, trebuia sa scriu “coaie”, recunosc, am pierdut un L pe drum, lasa-ma pe vara, trimite-ma la colt! Nici n-aveam nevoie de pallele tale, precis esti din ala cu palme ude si-ti dai cu limba pe buze cand te enervezi!
Mi-am mai facut un dusman? Si ce? Du-te, frate, si citeste proze bune, scoate copiii la lectii, du-te la munte, e asa de frumos in Piatra Craiului, fa altceva! nu freca blogul lui Lovin ca sa-i dai lectii unei amarate ca mine. Ce dracu, nu face pentru un intelectual rasat ca tine cu atatea diplome. Adios, n-am ce zice!
Si ptr. Mihnea de la Romania atat de Libera…si GATA, promit ca nu ma zic NIMIC, nu mai intervin pentru ca am promis cuiva, puteti sa ma injurati cat vreti. Asa, revin. Draga Mihnea de la Romania Libera. Pai, asta e spilul, dar vad ca multi nu s-au prins. Sunt texte de DOMNISOARA, repet de DOMNISOARA!!!! Adica scrise mai demult dar nepublicate. N-am zis nimic de penitenciar ptr. ca ar fi fost aiurea, omul a si iesi din inchisoare s-a insurat si are copii. Sunt 15 ani. Daca esti chiar atat de interesat ce am scris despre inchisori si detinuti, osteneste-te si cauta pe net, vezi ca am fost la Libertatea (da, stiu…ce gandsti!). Si, ia seama, domnule ziarist care dai lectii de documentare si imaginatie, “cunostinta” se va scrie mereu cu un I..asta ca sa ma iau dupa alt domn profesor drag mie de pe acest forum care mi-a dat peste botic ca un dascal adevarat.
te-am cautat eu pe tine la diplome?
pai si atunci?
am dat lectii? am facut si eu o observatie amarata. mai citeste si reorganizeaza-ti un pic isteriile, mai ales cand nu te injura nimeni de mama.
PS tot pentru Dana:
faptul ca te cobori la mahala ca sa ne pui la punct pe fraierii care ne-am pierdut timpul cu textul tau si cu observatii pe marginea lui – in fond benigne, ca nu ti-au cazut bine la orgoliu e alta treba – nu inseamna si ca ai talentul s-o descrii. altfel nu te impiedica nimeni sa te crezi noua Gabriela Adamesteanu etc. cam asta.
Stimati domni, Bogdan si Mihnea. In calitate de simplu sot al Danei, vreau sa va spun ca m-ati facut gelos. Eu nu am reusit s-o starnesc atat de mult si s-o fac sa puna la inima criticile, asa cum fac domniile voastre. Ati devenit intr-un fel amantii ei intelectuali si virtuali, iar in casa noastra discutiile despre ceea ce reclamati dvs. pe acest forum se prelungesc pana tarziu in noapte. Sincer, daca as putea v-as pune pempersi la creiere ca sa nu va mai tzarcaiti, sa fiti uscati si neopariti. Ieri, sotia mea (care chiar daca s-a maritat e cam la fel la mutra ca in poza aia din tinerete..) v-a strigat in somn: Mihnea, Mihnea! Bogdan, Bogdan!. Oricum era stresata saracuta ptr ca are un copil mic de crescut. Acum, in discutiile noastre casnice ati aparut dumneavoastra, iar trairile nevestei mele vis-a vis de acest fapt sunt atat de puternice incat mi-e frica sa nu va materializati din neant, cine stie cum, la noi in living. Nu e cinstit, intrucat eu nu le dau de lucru sotiilor dvs. si nici nu fac mishto de pozele lor din tinerete. Eram atat de fericiti in vila noastra din Pipera, cu două limuzine trase la scara…Acum suntem stresati si plini de nervi si nu mai stim cum sa ne acoperim gaurile din cultura si educatie. Iar daca acum scriu aceste randuri in loc sa stau pe terasa dinspre padure si sa sorb un vin de colectie, e semn ca v-ati atins obiectivul. Despre faptul ca v-ati pierdut timpul cu textul si observatiile, cum sa va despagubesc? va inapoiez sfaturile, pe care nu le primesc si suntem chit. cu stima adanca, Razvan
Ia mai lasati fata in pace
Esti binevenita Dana, cu bune, cu rele, noi sau vechi. Ca altfel stam cu totii ca brotacii, cu ochii numai la Tibi 
huh, ce bine! credeam ca vom fi provocati la duel si stau rau cu adrenalina. pampersii sugerez sa-i tii pentru copil ca e vreme de criza si s-ar putea sa fie buni mai incolo. pampersi albi pentru zile negre zic. cele bune!