Extrag cele trei personaje din editorialul lui Cristian Grosu (fos redactor sef la Cotidianul). Mogulul: Vantu. Ciumetele: Grosu (asa zice Nisto) si Urma de scrum: Nistorescu. E doar o lectie pentru cel care acum conduce gazeta inventata de Ratiu spre un mare aisberg. Nu, nu e vorba de Nistorescu, ci de SOV, care si-a pus marioneta sa se joace cu carma. C-asa-i place lui sa faca pe eroul: omorand pasagerii si echipajul. Nu e prima isprava de acest fel. Ultima…poate.

“Pentru ca nu e furia unui batran incercat si intelept coplesit de o situatie careia ii cauta rezolvare, ci mai degraba iesirea nervoasa a unui mosulet care constata ca nu mai are bani de femei pentru ca i-a cheltuit pe toti pe viagra.

Banuiesc - privind la dezinvoltura cu care Sorin Ovidiu Vantu experimenteaza pe investitiile in presa si produsele construite cu mestesug si cu sufletul scos din multi oameni priceputi – ca si parintele posesorul trustului Realitatea-Catzavencu poate sa exclame zilele astea, din barca sa plutind printre nuferii protejati de lege ai Deltei: “Nici un mogul de presa n-a stiut pana acum ceea ce-i este permis”.

Ei bine, da: asta mi-a placut la domnul Vantu: numai un om ca el isi putea permite ce si cum sa-i placa, si apoi sa spulbere cu noblete ce-i placuse - un ziar cum era Cotidianul de atunci (demontat apoi cam dupa reteta Monitorului – nu mai intru in detalii si analize); doar el cunostea eleganta volutei cu care poti evita solutia potrivita; doar el isi putea scoate deciziile din amestecul, dozat farmaceutic, de sfaturi proaste, orgoliu personal, pasiunea de colectionar de fetze, curajul de-a bajbai dezinvolt printre lucrurile pe care nici chiar mogulii nu le inteleg uneori; doar el putea sa-si permita sa plimbe pe la nasul unui cititor un produs promitator si apoi sa i-l smulga, in gluma si sa spuna: “e al meu, fac ce vreu cu el!”.

In fine, un gand de carcotas ma sileste brusc sa-mi temperez admiratia si sa constat ca are si mogulia mioritica limitele ei: cu adevarat spectaculos ar fi fost ca domnul Vantu sa fi adus la Cotidianul pe Adrian Paunescu – nu-mi vine sa cred ca a fost o scapare de imaginatie, ci doar o lupta dreapta intre domnul Nistorescu si marele bard ; intre cititorii unuia si ai celuilalt. Esenta de cititor, adica. Si nu e normal, ca aceasta esenta sa i se cuvina, ca orice esenta, domnului Vantu”. Restul il gasiti la fel de spumos pe blogul lui Grosu