Nu de alta, dar la 35 de ani nu mai sari doua-trei trepte, ci urci pas cu pas, pentru ca risti sa te trezesti ca ai sarit tot o treapta, iar avantul nebun de altadata e o cascadorie ieftina de circ. Bilantul la 35 de ani e intotdeauna nasol. Te uiti in spate si vezi ca planurile din adolescenta tarzie nu prea s-au pupat cu vremurile. In urma raman doar niste cifre si cam multe deziluzii. Pe scurt, incerc sa trag linie sub cateva date evident neimportante, plus declaratia de avere, asa cum ar vrea amicul Virgil. PS Le multumesc celor care mi-au transmis deja urarile, celor care mi le vor face si celor care ma vor injura cu drag .

Profesie. In urma cu 17 ani, nu stiu de ce mi-am pus in cap ca la 35 de ani am sa ajung redactor sef peste o publicatie nationala, fara insa sa ma zbat vreodata. Motivul e simplu: nu mi-am dorit functii, chiar daca am avut. In fine, liderul MediaSind a considerat ca merit sa-mi faca oferta de a conduce gazeta jurnalistilor, publicatie care va fi relansata pe 13 septembrie la mare. Prima cifra este asadar 17 (ani de presa). De multe ori m-am intrebat ce-as face daca as putea da timpul fix la 18 ani, varsta indecizie, atunci cand m-a mancat sa intru in aceasta profesie. Evident ca n-as putea lua alta carare, chiar daca oricare alta de atunci ar fi fost mult mai buna pentru mine, daca ar fi sa gandesc egoist. Probabil sunt masochist.

Blog. Reporter Virtual este un apedince al profesiei de care nu ma pot desparti decat mort. Micutul blog a acumulat peste 15, milioane de vizualizari si peste 650.000 de vizite, asa cum arata Hitstats. Pe trafic.ro am reusit luna asta sa sar de 78.000 de vizite si de 213.000 de vizualizari, dupa ce de cinci luni n-am mai putin de 100.000. Sper ca la anul sa vad cum sare de milion. Atunci am sa fiu linistit.

Avere. Declaratia e prea lunga sa o insir aici . Glumesc. De unde naiba cand te culci cu profesia si te trezesti cu ea? E greu daca n-ai inclinatii spre economia de piata in care pacaleala (sa nu zic furtul) este cel mai tare contabil. Contabilul meu tulburat de informatie a adunat totusi vreo doua sifoniere de toale, doi saci de incaltaminte, o sacosa de un leu cu parfumuri, vreo cateva lazi cu carti, doua laptop-uri (din care unul full si batran, iar altul abia scos de la reanimare), doua computere, patru aparate foto, trei reportofoane, doua camere web, sapte stick-uri, un hard de memorie extern, 14 tablouri, doua imprimante, o masina de scris, doua televizioare, opt boxe, un dvd, cateva diplome, o colectie limitata de ceasuri, patru trolere si x genti (prea multe) gata de plecare oriunde, oricand, mobila si un Ford Fiesta. Cat pe ce sa uit de colectia de documente pe care am dus-o de aici ca ma sufoca: doar vreo patru saci. Oricum, numai nimicuri. Acum nu le-am pus chiar pe toate. Conturile in banca nu le mai trec ca-s prea multe si o sa va intrebati de ce mai lucrez daca am atatia bani. Asa de putini, evident. Cred insa ca averea unui om sta doar in minte si suflet, iar daca este si sanatos atunci e cel mai bogat om. PS Scuze de amnezie. Mai am ceva cu acte: pe Leo, cainele-vulpe. Fara acte am o multime de prieteni.

In concluzie, bilantul la 35 de ani e jalnic. Fara casa de vacanta, fara vila pe malul marii, fara vila la Monaco, fara trei copii, fara un cont baban in banca, fara trei masini etc. Cam fara. Da’ ma simt bine in pielea mea . Sa fim sanatosi si puternici ca-n rest au grija altii sa ne distruga viata.

Foto: Fotografia e facuta in taxiul meu cu care merg de la 18 ani. Nu e masina mea, ci a lui Nelu, taximetristul care ma duce peste tot imediat de cum am facut majoratul. E iar evident ca si-a schimbat Dacia de odinioara cu Meganu’ de acum.