Jurnalist din 1990, si inca unul dintre cei foarte cunoscuti, Carmen Dinu a plecat de cativa ani la Bruxelles sa faca un master in afaceri europene. A vazut cum e sa traiesti altfel, in perimetrul zero al Uniunii Europene, si-a fost captivata de latura nevazuta a cercurilor puterii. A luat totul de la zero si nu s-a mai intors in tara. Acum, experimenteaza din plin viata de freelancer la Bruxelles, si e corespondentul de presa al mai multor publicatii si televiziuni din Romania. Face periodic naveta la Strasbourg si in Luxemburg, nu regreta nimic si n-are niciun gand sa revina prea curand acasa. Asa aflam “De ce pleaca jurnalistii cand pleaca” din presa din Romania.

E frumoasa viata de freelancer la Bruxelles?

E interesant dar greu.

Ce e interesant, ce e greu?

Esti in centrul evenimentelor europene, si acolo unde se iau decizii majore pentru peste 500 de milioane de europeni. Este interesant de vazut cum se deruleaza evenimentele, cum pleaca un proiect de la o idee sau o simpla propunere, si se ajunge la un document care ne influenteaza viata la toti. Uite, de exemplu directivele care vizeaza tarifele la telefoanele mobile si SMS-urile – ca sa nu dau decat un exemplu simplu si la indemana. Sunt o multime de acte normative europene care ne influenteaza viata, daca vrem sau nu vrem, sau daca stim de asta sau nu. Si uneori in Romania sunt destul de multi care nu stiu cat de mult le este viata influentata de ce se intampla la Bruxelles si Strasbourg.

Deci esti in centrul evenimentelor, in centrul puterii… E altfel decat la Bucuresti?

E foarte diferit. In primul rand, pentru ca in fiecare zi se intampla asa de multe lucruri si au loc foarte multe evenimente, ca trebuie sa discerni ce este mai important pentru cei din tara si care este subictul cu cel mai mare impact. Altfel, marfa adica “informatiile sau articolele” de aici nu se cauta. Si este posibil sa existe intr-o zi evenimente care le eclipseaza pe altele, chiar cu participare romaneasca – ministri sau alti demnitari, si trebuie decis pe care le urmaresti.

Lucrurile sunt in continua miscare. Deciziile trebuiesc luate repede. Pot exista si evenimente de mai mica anvergura, dar daca e prezent cineva din tara si cei de acasa sunt interesati cu precadere de asta, atunci trebuie urmarit acel eveniment. nu trebuie uitat totodata ca atat la Bruxelles cat si in celelalte 2 capitale europene – Strasbourg si Luxembourg – exista comunitati importante de romani care organizeaza evenimente. Asa ca in calitate de jurnalist roman, trebuie se le ai in vedere si pe astea. La Strasbourg este vorba de saptamana cand Parlamentul European este in sesiune plenara, iar la Luxembourg se afla alte institutii europene care au si reprezentanti ai Romaniei. Este deci o gama larga de evenimente de interes, si este greu de decis care sunt mai importante si care mai putin importante.

Inteleg din ce spui ca ce se intampla la Bruxelles si Strasbourg nu pare sa fie de maxim interes acasa- daca nu-i vorba si de vreo vizita oficiala. De ce-ai avut sentimentul asta?

Probabil pentru ca la Bucuresti nu este inca inteleasa la adevarata valoare calitatea de membru al Uniunii Europene cu drepturi depline – lucru care implica si obligatii din partea Romaniei, nu doar beneficii. Si nu se acorda cred destula importanta faptului ca Romania, daca are ceva de spus la dezbaterea unui proiect, o si poate face si isi poate impune conditii. A se vedea reuniunea la nivel inalt de anul trecut, cand Romania s-a alaturat demersurilor altor state estice, pentru a impune o pozitie privind planul european de relansare economica. Deci Romania are o voce care trebuie sa se auda mai puternic.

Subiectele de scandal devin teme

Prin cine? Avem niste europarlamentari acolo…

Vocea lor se poate auzi in Parlamentul European, dar atat. Exista alte institutii – Comisia, Consiliul. Consiliile, unde se intalnesc periodic ministrii de resort – aici trebuie promovate constant punctele de vedere romanesti. Nu zic ca ministrii romani nu isi fac treaba la aceste reuniuni, dar consider ca trebuie sa fie mai incisivi. Aici e locul unde se adopta propunerile Comisiei, sau la consilii in parteneriat cu PE. Deci nu e suficienta doar prestatia deputatilor. Sau mai corect spus, prestatia deputatilor trebuie completata cu actiunile din celelalte institutii.

Diferenta intre presa noastra si cea de acolo? Ma refer la ziaristi, la modul lor de lucru.

Majoritatea jurnalistilor acreditati din partea presei straine la Bruxelles sunt oameni cu experienta si cu solide cunostinte despre uniunea europeana si politicile europene. La institutiile europene sunt acreditati permanent peste 1500 de jurnalisti – este cel mai mare corp de corespondeti din lume, iar la marile reuniuni pot trece de 2000. Sunt prezenti inclusiv jurnalisti din China – doar agentia lor de presa are 4 sau 5 corespondenti. Si turcii au un grup mare de jurnalisti aici. Mai ales de cand au inceput negocierile, sunt foarte interesati de ce se intampla la Bruxelles si Strasbourg. E drept ca sunt prezente toate marile agentii de presa europene si mondiale, dar fiecare este interesat de altceva. Fiecare jurnalist detalieaza temele care de interes pentru tara din care vine. Si apoi, nici macar agentiile de presa nu pot acoperi toata gama de evenimente de care vorbeam. Pe de alta parte, nu se vaneaza atat de mult subiectele asa zise de scandal sau mondene. Subiecte de scandal devin teme – precum utilizarea neadecvata a unor fonduri comunitare, sau un raport al Curtii Europene de Conturi, care atrage atentia asupra modului de utilizare a banilor UE, sau demisia unui ministru sau revenirea unui comisar in guvernul tarii care l-a propus ca si comisar. Exista infinit mai putin “detalii” picante la institutiile europene, si poate de aceea uneori nu sunt interesante aceste teme.

Au fost si momente “picante”?

Destule… Sa nu uitam ultima reuniune a NATO de la Strasbourg si discutia la telefonul mobil a liderului de la Roma, Silvio Berlusconi, desi cancelarul german Angela Merkel il astepta sa ii ureze bun venit la Summit. Si toate astea, in direct pe toate posturile europene si internationale care transmiteau ceremonia. A doua zi, toata presa a a deschis paginile cu subiectul, si toate televiziunile au reluat momentul de jena al lui Merkel, care astepta sa dea mana cu Berlusconi, pentru ca toti liderii sa mearga in sala de reuniune.

Iti amintesti vreo astfel de intamplare in care ai fost si tu implicata?

Unul din summit-urile UE, la care presedintele Poloniei nu a fost invitat oficial, dar el a tinut totusi sa vina. A stat circa 15-20 de minute la intrare, sub ochii jurnalistilor prezenti la summit, pentru ca cei de la intrare nu stiau ce sa faca, daca sa ii permita sau nu sa intre. La final cineva si-a asumat raspunderea si a spus “ok, lasati-l sa intre in cladire, dar nu la reuniuni”. Si a fost prima data cand am vazut un presedinte la usa unei institutii, pentru ca venise neinvitat la reuniune.

Esti foarte des in preajma europarlamentarilor. Cum se vad ai nostri fata de cei din alte state? Ai vreo preferinta?

Poate unele persoane o sa se amuze de ce spun, dar unii dintre ei sunt bine vazuti de colegi si s-au integrat bine in PE – ma refer la cei care sunt mai vechi. La Parlament, totul merge pe baza de negociere. Ca atare, relatiile personale si modul cum esti perceput de ceilalti colegi este esential. Si asta, pentru ca propunerile Comisiei (singura institutie europeana abilitata sa eleboreze initiative si acte normative) trec prin “masinaria” bine pusa la punct a Parlamentului European, pentru a fi adoptate. Deputatii fac rapoarte, care au nevoie de un prim vot in comisiile de specialitate din PE, si abia apoi in plen. Daca un deputat vrea ca raportul sau sa fie avizat favorabil in cele doua ocazii, are nevoie de votul celorlalti – si trebuie sa faca lobby pentru asta in randul colegilor sai, mai ales cand sunt rapoarte importante. In schimb, el va sustine, la randul sau, alte rapoarte, elaborate de alti deputati, mai ales cand este vorba de colegi din acelasi grup politic. Actiunea este si mai interesanta cand este vorba de deputati din grupuri diferite. Fiecare grup politic are interesul sa ii fie votate cat mai multe rapoarte. Se negociaza foarte dur forma in care va fi adoptat un raport, iar in toate aceste negocieri, repet, modul in care te percep colegii este essential ca sa ai spijinul lor.

Aici e altfel

Nu vrei sa dai nume?

E greu sa faci o clasificare cu europarlamentarii care sunt cei mai activi si care nu. Si nu sunt de acord cu colegii care se uita pe site, sa vada de cate ori a luat cuvantul un deputat sau altul. Nu in asta consta eficienta lui. Daca toti cei peste 700 de deputati ar lua fiecare cuvantul la fiecare sedinta, fie macar si un minut, atunci sedintele ar trebui sa dureze cu zilele, si activitatea s-ar bloca. Sunt deputati romani mai bine vazuti si dela socialisti si de la democrati. De exemplu, dintre cei care sunt cu vechime mai mare la PE, i-as cita pe Adrian Severin, Corina Cretu, Mircea Pascu, Rovana Plumb sau Maria Petre, dar si Daniel Daianu sau Adina Valean. E drept ca ei au prins perioada de observatori si au avut timp mai mult sa inteleaga mecanismele si functionarea PE, iar asta le-a fost de mare folos cand au devenit deputati cu drepturi depline, dupa aderarea Romaniei la UE.

Iar modul de lucru?

Totul este mult simplificat de noile tehnologii. Poti sa stai la o conferinta de presa la Consiliu, Comisie sau Parlament. Esti conectat la internet, iti redactezi articolul si pana la finalul conferintei el este si transmis. Este mare lucru, mai ales pentru agentiile de presa care sunt legate de operativitatea stirilor transmise. Valabil si pentru transmisiile din ce in ce mai numeroase in direct de la tot felul de reuniuni. In plus exista o mare cantitate de informatie care circula catre jurnalisti pe mail, iar solicitarile lor la fel ajung rapid in casuta postala a persoanelor vizate.

Si cate ceva despre tine… De ce-ai plecat din tara?

Am plecat sa fac un master, pentru ca ma pasionau afacerile europene si tematica europeana in general. Este un domeniu de care ma ocup din 1996, si am am considerat ca cel mai bine ma pot perfectiona in domeniu la sursa, ca sa spun asa. Apoi am descoperit cat de interesant este sa vezi la fata locului cum se iau marile decizii europene, de care spuneam la inceput. Nu este usor pentru un ziarsit care vine din Est sa tina pasul cu colegii din Vest, din punct de vedere al finantarii activitatii sale. Si situatia va mai dura ceva vreme din pacate. Dar nu imi pare rau ca am ramas aici.

Regreti sau nu?

Doar ca ziua are doar 24 de ore. As vrea sa pot face mai multe lucruri si sa am mai mult timp sa vad expozitii si muzee. Mi-as dori sa existe mai mult interes pentru temele europene in Romania. pentru ca suntem totusi in Uniunea Europeana din 2007.

Cum e viata ta private la Bruxelles?

Aici e altfel. Cand se iese in grup cu prietenii, la o bere sau la un gratar, nimeni nu vine sa isi etaleze masina cea mai scumpa. De fapt aici cam toata lumea are masina, si asta e deja o obisnuinta si mai ales o necesitate. Se munceste mult si bine in timpul saptamanii, iar in week-end exista timp de relaxare si incarcare a bateriilor pentru saptamana urmatoare. Multi pleaca in week-end sau in vacanta sa vada alte locuri si sa cunoasca alti oameni, si nu stau neaparat la hoteluri scumpe. Aici am descoperit asa zisele hoteluri pentru tineri (auberges de jeunesse), dar in care pot sa se cazeze si altii….Am invatat de la cei de aici cum sa te bucuri de toate frumusetile unui oras cand ajungi sa il vizitezi, si cum sa gasesti ce este mai interesant de vazut in timpul cel mai scurt. E drept ca activitatea de lobby a localitatilor, fie ele si de mici dimensiuni, este foarte bine pusa la punct. E usor sa ai toate informatiile necesare imediat cand te duci la un oficiu de turism. Peste tot, ti se raspunde amabil si ti se dau toate informatiile. Asta impresioneaza.