Au si trecut 16 ani de la aparitia Jurnalului National, ziar care este putin mai tanar ca mine in profesie. Marina Constantinoiu a scris un text interesant pe marginea acestui eveniment, care ar merita citit, mai ales ca este scris cu umor. Voi extrage un scurt pasaj amuzant si le urez la multi ani fostilor colegi care m-au facut sa ma simt ca intr-o familie, in mijlocul careia am uitat cu totii de zgarcenia proverbiala a lui Voiculescu.

● “Care a fost cea mai grea decizie pe care a trebuit să o ia JN până acum?
Să supravieţuiască sub Cartianu. Nici sub Răzvan Ionescu sau sub Vlad Petreanu nu mi-a fost uşor, dar Cartianu a fost provocarea supremă. Dacă nu mi-am făcut harakiri atunci, sunt Highlander!

● În ce proiecte este implicat JN şi ce proiecte are pentru anul care urmează?
Nu ştiu. Asta stabileşte angajatul meu, directorul Marius Tucă. Unu’, din Caracal… Cică el e Jurnalul Naţional. Adică, eu sunt el, şi el e eu! Hm… Încă nu m-am scrântit la cap într-atât de tare, încât să-mi imaginez o dedublare cu Tucă. Şi să trăiesc gândurile care se plimbă pe sinapsele lui….

● Dacă JN ar avea şansa să reîntoarcă timp-ul şi să o ia de la capăt, ce ar schimba în viaţa sa?
Nu l-ar mai angaja pe Dan Diaconescu (în nici un caz în funcţia de director:)). Şi nici pe Luis Lazarus (la publicitate:)) “.