RSS Feed
Twitter
21 Mai 2009, 13:10 
Nadia Dincovici 
in 
Una dintre cele mai interesante explicaţii vine din partea suedezului Robert Picard. Acesta susține că trendul poate fi inversat doar cu două condiţi: ziariștii să ofere consumatorilor produse de calitate, de o reală valoare, și să se implice în gestionarea editorială a mediei pentru care lucrează. Studiul respectiv subliniază concepţia greşită a patronilor de presă, care măsoară performanțele angajaților doar prin prisma cotelor de audiență, și adesea chiar le condiționează salariile de veniturile obținute din publicitate. Concluzia: până când jurnaliștii nu vor găsi o cale să arate că sunt o forță, merită să fie prost plătiți în continuare.
|
|
Tags: 
Stiri pe e-mail & FB
Trafic greu
Mai 21st, 2009 at 20:20 pm
Jurnalistii sunt prost platiti pentru ca multi dintre ei au venituri colaterale , pe care le-ar pierde daca nu ar mai fi angajatii unor trusturi de presa !
Mai 22nd, 2009 at 2:30 am
romania inedit, eu am o problema cu problema pe care o zici tu c-ar fi adevarata. daca nu-mi dileste Tiberiu comentariul ti-o si spun. 1. Era vorba de jurnalistii ca atare nu de vedete/moguli. Prin breasla noastra se stie distinctia. 2. Slujbe colaterale? Da…de cand cu criza, mai viseaza unii sa se faca administratori de bloc sau chiar-norocosii, sa inchirieze vreo locuinta ramasa de la parinti sau bunici (ca noi jurnalistii nu avem Matusa Tamara in dotare). Ei da, mai e o categorie care se umple de venituri ilicite sau nu…cei care au cate 2-3 colaborari colaterale…nu de alta, dar sa le-ajunga de viata de zi cu zi si de-un abonament la net-ca sa nu rateze ocazia unui asemenea delicios schimb de replici.
PS Mai bine lansam o pagina tematica pe Facebook. Daca publicam dezbaterile de rigoare, iese de-un best seller-si atunci sa vezi venituri colaterale.
Mai 22nd, 2009 at 4:21 am
jurnalistii sunt prost platiti? ok, daca asta e ipoteza de lucru. de ce? pentru ca: 1) presa e cartelizata si, inainte de a exista macar sansa unui sindicat autentic al breslei, s-a format, mai ceva ca o generatii spontanee, sindicatul patronilor, directorilor si mogulilor de presa. acest sindicat are forme multiple, vizibile, precum CRP, sau oculte, dar extrem de ‘lucrative’ sub protectia invizibilitatii; 2) urmatorul motiv are radacini ‘istorice’ in sensul ca e vorba de un fenomen care a inceput in deceniul trecut: presa scrisa nu se mai putea sustine financiar prin vanzari directe – exceptand, poate, segmentul tabloid dar si in privinta acestuia am dubii – deci, pe cale de consecinta, adresabilitatea demersului jurnalistic a fost deturnata. acum, nu cititorul, in primul rand, trebuie satisfacut ci clientul cumparator de publicitate sau, la rigoare, intermediarul, adica, pardon, compania de publicitate. asa ca, din perspectiva asta trista, jurnalistii nu mai mai sunt condeieri, ci prestatori de servicii. nu spun ca e vina sau optiunea lor, ci doar ca la asta ii impinge sistemul. un pic altfel stau lucrurile in televiziuni si in on-line, unde audientele, respectiv, traficul conteaza la modul absolut, pentru ca in functie de ele te faci interesant pentru advertiseri si tot in functie de ele iti faci si rate-cardul. In ambele zone insa – print si audiovizual plus on-line – dezideratul final nu mai e satisfacerea publicului ci a unui tert care are o logica non-jurnalistica, recte advertiserul. in functie de logica acestuia este ajustat continutul editorial, pentru ca de acolo vin banii. ergo, rezulta minimalizarea profilului clasic al jurnalsitului. dintr-un individ care gandea cu capul lui, stia sa scrie romaneste si intr-una sau mai multe limbi straine, se documenta cand scria, avea un cult pentru adevar, avea o anumita etica profesionala, etc, jurnalistul se transforma (s-a transformat deja) intr-un corporate-guy a carui valoare e data nu de capacitatea lui de a produce lucruri importante si interesante pentru publicul larg, ci de plierea muncii sale (evaluata de alti corporate-guys) pe un optim financiar stabilit de companie. cu scuze pentru cinism si pentru cei care se simt jigniti, dar eu deja vad jurnalistii care lucreaza in trusturile mari ca pe niste functionari in niste ‘ministere ale Adevarului’de soiul celui din ‘1984′. Asa ca: a) poti sa ai potential sa faci lucruri minunate, jurnalistic vorbind, sistemul nu te incurajaza sa le faci si, oricum, nu te va recompensa – financiar sau prin statut, altfel decat simbolic. de ce dracu credeti ca aproape a disparut reportajul in beneficiul actualitatii tabloidizate? b) poti scrie, daca vrei, cu gandul la public dar nu face gresala de a-l considera, ca pe vremuri, drept un partener caruia tu ii satisfaci nevoia de informare iar el te cumpara/vizioneaza/audiaza/viziteaza. noooo, vremurile s-au schimbat. acum, daca lucrezi in TV, gandeste-te la public din perspectiva dealerului de has pe care tu ai interesul sa ti-l faci dependent. si nu e din pacate o linie de actiune doar pentru entertainteri. daca lucrezi la ziar, am vazut deja pe cine trebuie sa satisfaci. pe post de concluzie, ziarele trebuie sa se vanda, dar nu la taraba, oamenilor, ci la centimetru patrat, producatorilor de bere, de ferestre ergonomice si de automobile. iar televiziunile isi pot vinde sufletul si lui sarsaila daca reusesc astfel sa ajunga la break-even. uite, d-aia sunt jurnalsitii prost platiti, pentru ca directorul de la marketing e mai important decat redactorul sef adjunct.
PS: scuze daca m-am intins ca nesimtitul, dar eram pornit. si scuze pentru ca am scris cu litera mica la inceput de rand.
Mai 22nd, 2009 at 6:59 am
Jimmy Dynamite- uite ce-mi place ca mai spune cineva chestia cu sindicatele patronilor din presa, cu care si eu de vreo 15 ani am un of. Ai punctat excelent toate aspectele si motivele! Dar exista o solutie, macar acum dupa 19 ani-cea clasica pe model occidental. 1. organizatii profesionale care sa ne reprezinte 2. obligativitatea desemnarii unor reprezentanti ai acestora in CA al institutiilor media private, cu drept de veto absolut. O sa vina si astea-poate ca nu la timp pentru generatia actuala de jurnalisti, dar o sa vina!
Mai 22nd, 2009 at 10:49 am
@nadia d:1) daca n-au murit voluntariatul si spiritul ‘revolutionar’, or sa apara. dar trebuie sa existe un factor declansator, ceva de genul unei criza majore in materie editoriala si de HR care sa atinga trusturile mari. sigur, principial, nimeni nu-si doreste crize. tot atat de adevarat e ca, de regula, ce nu te omaora te intareste; 2) dace o astfel de lege apare si se aplica in urmatorii 5 ani ma gandesc serios sa-mi ajustez planurile de a da Romania pe alte orizonturi, mai luminoase.
Mai 22nd, 2009 at 11:18 am
Jurnalistii sunt prost platiti pentru ca unii din ei se lasa calcati in picioare de niste pseudo jurnalisti, in realitate niste gurnalisti, poate fara scoala prea multa, dar, cu siguranta, cu un doctorat la scoala vietii… Inainte de a vb despre sindicat, calitate, valoare, ar trebui sa indepartam toata plevusca si atunci multe din actualele probleme ar fi rezolvate. Dar lasitatea e mare…
Mai 22nd, 2009 at 12:58 pm
Hm, mă întreb dacă cei care au comentat aici au şi citit articolul spre care face link Tiberiu. Jurnaliştii merită să fie prost plătiţi pentru că nu ştiu să se informeze şi preferă sursele la mîna a doua.
Mai 22nd, 2009 at 13:55 pm
@ George Hari Popescu: am citit articolul. Asa fac de fiecare data cand vreau sa spun ceva despre ceva – citesc inainte. ‘Jurnalistii platiti prost pentru ca isi fac prost meseria’ e o judecata normala pentru o piata media normala. La noi, indraznesc sa spun ca piata nu e normala. Segmentul tabloid a fost incurajat sa creasca pana ce a colmatat aproape tot ce inseamna vector media cu anvergura cat de cat semnificativa. Din pacate, factorul de crestere, nutrientul sau, daca doresti, ‘bicarbonatul’ hiper-tabloidizarii a fost chiar presa. Imi aduc aminte cu tristete cum a pornit ProTV-ul in ‘95, capitalizand invidia si admiratia restului presei atat pentru stiri cat si pentru programele de divertisment si filme. Imi amintesc, de asemenea, cum a inceput sa derapeze rau de tot prin ‘99-2000 si cum s-a lovit de probleme financiare serioase, beneficiind, intre altele, de o ‘iertaciune’ financiara (reesalonari si stergerea de penalitati la datorii) din partea guvernului Nastase. Tabloidizarea este calea usoara. Iar judecata diriguitorilor trusturilor de presa este periculos de apropiata de a politicienilor: ‘prostii sunt manipulabili, deci, dezirabili’. Scuza cu ‘asta vrea publicul’, sa ma scuze bloggeri si vizitatorii, e de tot rahatul. Daca saturezi piata cu creveti si reduci aproape de zero cota celorlalte produse, publicul va cumpara, fatalmente, creveti. Asa ca, domnule G.H. Popescu, imi permit sa-mi mentin ideea ca, daca, in Romania, jurnalistii care-si fac onest meseria sunt platiti prost, motivele au tot mai putina legatura cu jurnalismul in sine si o tot mai mare si mai consistenta conexiune cu logica de tip corporate.
Iunie 29th, 2009 at 18:13 pm
[...] Nadia Dincovici a scris in repetate randuri despre conditia jurnalistului român , incercand sa raspunda la intrebarea perpetua care ii framanta pe jurnalisti : ” De ce merita jurnalistii sa fie prost platiti ? ” [...]