La inceputul anilor ‘90, Camelia Spataru a batut la poarta unui ziar din Bacau (Desteptarea) pentru a scrie despre cultura, iar primul articol a fost despre un concert simfonic de la Ateneu. Chiar daca era o visatoare, “pustoaica” de 21 de ani de atunci ar fi vrut sa termine Stomatologia, dar are diploma in litere, si a sarit de la concerte la evenimente politice. Camelia a facut cariera in Trustul Media Pro, unde a condus noua ani departamentul politic, pepiniera purtatorilor de cuvant pentru Guvernele Romaniei. A fost si corespondentul Pro Tv la Bruxelles. Pentru ca si-a dat seama ca drumul poate da in autostrada, jurnalista de odinioara a abandonat masina presei in 2007 si i-a purtat vorbele lui Tariceanu pana-n decembrie 2008, iar de aproape doua luni isi incearca puterile in consultanta politica cu firma sa nou-nouta. “De ce pleaca jurnalistii cand pleaca” a fost o provocarea si pentru ea. Veti vedea in interviu de ce.

“Am traiat multe clipe importante din istoria noastra”

Cum ai aterziat in presa, o meserie mai mult pentru barbati in 1990?

Tu glumesti, nu??? Nu.Pai, cred ca in Romania sunt mult mai multe ziariste decat ziaristi.Acum. Si multe sunt cum stim cu totii. Nu ma iau dupa Cristoiu, ci le-am cunoscut personal si-am vazut gafe celebre.

Da, e adevarat insa, ca, in privinta analistilor, specialistilor, voi, barbatii ati stiut sa dati din coate mai bine si sa iesiti in fata. Mai exista, e adevarat, sindromul misogin la noi.

N-are legatura cu misoginismul, ci cu realitatea. Oricum, sa revenim la intrebare: de ce ai ales presa? Sau te-a  ales ea pe tine?

Ea m-a ales pe mine demult, eu nu o prea vroiam si ma uitam mereu spre altceva, dar, la un moment dat, am zis : bine, hai sa incerc. Si am inceput sa scriu cronici culturale…prin 1991, cred.

Cum s-a produs evolutia ta de la cultura la politica?

Nu mai tin minte exact, dar cred ca atunci cand am plecat la facultate, la Bucuresti, cei de la Desteptarea, unde lucram, aveau nevoie de un corespondent politic. Apoi,  am lucrat la  ziarul Ziua din Bacau. De acolo m-au “adunat” cei de la Mediafax. Cica eram buna. Da, am facut saltul destul de repede. Si uite asa, m-am facut eu ziarista de politica. Sa ma fi vazut in prima zi cand m-am dus eu la Adunarea Constituanta, la vechiul sediu al Camerei Deputatilor ca si corespondent al unui ziar din Bacau …. Eram emotionata, ii vedeam si vorbeam cu acei oameni de stat pe care ii zaream doar la teve. Era ceva. Am trait multe clipe importante din istoria noastra, ca ziarista, discutiile la Constitutie, votul asupra Constitutiei, alegerile presedintilor, campanii electorale etc  samd. Am invatat mult in acea perioada, adica am furat mult de la ziaristii vechi, care inca erau pe teren pe vremea aceea.

“Da, eram o fatuca din provincie…”

Cum te tratau oamenii politici? Tu, o fatuca din provincie, pornita sa faca bani si facultate in Capitala.

Exact asa: la inceput, ca pe o fatuca din provincie.  Incet-incet, am devenit insa in ochii lor, insa,  ziarista Camelia Spataru.  A fost o perioada in care si politicienii invatau sa devina politicieni, si noi, ziaristii tineri sa devenim ziaristi.

Ai fost ziaristul care scotea batul si le dadea peste degete oamenilor politici sau doar ai transmis informatii seci?

La ziar mai comentam. Din 93 insa, m-a luat Mediafaxul si acolo transmiteam stiri. Nu e simplu, insa, sa transmiti stiri seci, cum le spui tu. Trebuie sa scoti esentialul, sa intelegi ce este important la o stire, sa o traduci in limbaj accesibil astfel incat ( mai ales la agentie) sa ti-o preia ziarele. Care n-au decat sa comenteze apoi, pornind de la ea.   Pentru asta, de multe ori puneam intrebari  incomode.  Ca sa scoti o declaratie care face valuri, o stire interesanta, in afara de surse, trebuie sa pui o intrebare mai incomoda sau, in fine, sa stii ce sa intrebi.Eram foarte insistenta. Nu ma lasam cu una-cu doua si nu renuntam pana nu scoteam de la subiect ceea ce vroiam. Azi, cand vad conferinte de presa in momente delicate iar politicianul intreaba “aveti intrebari”, iar ziaristii nu pun nicio intrebare, spun senin “Nu”, imi vine sa sar prin televizor si strig “Cum sa nu, asta, asta si asta”. E alta generatie.

Spune-mi cum era pe vremea ta J .

Am cateva aventuri in materie de stiri care au produs deliciu la acea vreme. Cum am fost eu prin ‘93 singurul ziarist care a aflat de o remaniere importanta a Guvernului, cum s-au suparat unii de la FDSN din cauza asta, cum am urmarit coloana a partidului pana in curtea lui Ion Iliescu de erau sa traga spp-istii in masina noastra, cum ne-au filat dupa aia… Asta e doar una … cum ma bateam in “informatii” cu unii de la o ambasada si am castigat eu.Dar, inca ceva: cat de rea eram, cat de multe intrebari incomode puneam, nu am fost obraznica, nu am hartuit subiectul, nu am pus intrebari prostesti (cel putin nu atat de prostesti)  cum aud astazi, din pacate.  Am stiut sa ii respect pe cei din fata mea, dar sa si ma fac respectata. Era o vreme cand dadeam tonul.

Si de ce ti-ai luat tonul?

Asadar… vine o vreme cand tragi linie si spui : ei, fato, incotro acum? Merg pe acelasi drum? Este ceea ce iti doresti in continuare sau mai variem? Si am variat.

De ce a trebuit sa vina vremea? Si cum te-ai decis sa treci in cealalta barca?

Pai, sunt mai multe motive. In primul rand, presa s-a schimbat. Poate putin mai mult decat as fi vrut eu. A devenit prea comerciala, prea superficiala, dar o presa care se vinde bine, o presa care ia, uneori, totul la misto, o presa in care eu nu m-am mai regasit. Nu spun ca presa a fost vinovata, poate ea si-a urmat drumul corect. Poate ca eu nu am putut tine pasul cu ea si ramasesem putin visatoare, crezand in alte valori. Poate publicul asta si-a dorit, mai multe superficialitate, culoare, gluma. Cum nu puteam schimba ceva in presa, am decis sa ma schimb eu.   Daca nu plecam la Guvern, ramaneam la Brussels, unde aveam deja doua oferte de job-uri. Ma durea sufletul dupa presa, dupa colegii mei, dar era ca intr-o casnicie, o relatie  in care, desi ti-ai iubit partenerul, simti ca trebuie sa o rupi, pentru ca altfel poti ajunge la tipete, injuraturi, certuri etc. Mai bine te retragi la timp. Nu mi-a fost foarte usor. Gandeste-te ca eu am lucrat in trustul PRO din 93. Intai Mediafax, apoi Pro tv, pe care l-am luat din fasa. Am lucrat la “stilul” Protv, am adus oameni la Protv care au ajuns ziaristi buni, iar eu am fost cea care a avut ” ochi” sa-i vada.  Am condus multi ani sectia de “elita” a Pro-ului, multi ziaristi din media dorindu-si sa fie reporteri la Politicul de la PRO.  Am pus suflet in tot ce am facut. Am lucrat cu sufletul in presa. Si o particica a ramas acolo.

Sa inteleg ca presa este cea care te-a indepartat.

A contribuit mult. Din pacate.  Poate ca eu nu am inteles noul sau look, poate ca eu eram demodata. A fost o etapa. Am trecut la alta  .

“Nu, nu se stinge spiritul critic”

Nu ti-a fost greu sa lucrezi pentru ei, cei despre care inainte ai avut puterea sa-i critici iar acum trebuia sa le scrii discursurile si sa le gasesti justificari?

Stii, am facut trecerea brusc. Imi amintesc ca am fost numita intr-o marti dupa-amiaza. L-am intrebat pe premier daca pot sa ma acomodez cateva zile, sa stiu si eu de unde ma apuc de treaba, iar el mi-a spus : maine e sedinta de guvern, o sa te familiarizezi acolo. Am avut emotii, prima sedinta de guvern, primul meu briefing. Asa ca am trecut brusc de partea cealalta a baricadei si nu mi-a fost greu. Si asta nu e un semn de oportunism, cum ar fi unii tentati sa creada. Apropos, nu mi-am castigat postul prin laude. Sunt omul care uraste sa linguseasca. N-am facut-o niciodata, de aceea am si fost incomoda pentru multi. N-am stiut sa ma dau bine pe langa cineva, n-am vrut sa fac asta. Multi spun ca asta ma costa. Asa o fi….

Cu politica de Dambovita nu ne putem lauda. Unde este mai rau? In presa sau in politica? Ce ti-au oferit?

Stii, eu nu am facut politica la guvern. Culmea, eu care mancam politica pe paine, doi ani, la guvern, nu am facut politica! Ce mi-au oferit ? Incredere.

Nu ai facut politica, dar ai facut jocurile celor de la putere.

Eu m-am ocupat de imaginea lui Calin Popescu Tariceanu ca prim-ministru, nu ca lider de partid. Acolo functionau consultantii.Da, eu anuntam deciziile. Ba, chiar am lucrat si eu la multe dintre masurile pe care le anuntam.

Si ai fost de acord cu toate? Uneori nu ti-a venit sa-i intrebi: “bai, voi sunteti nebuni?”.

Am pus umarul la multe masuri si actiuni bune. Pe unele le-am initiat chiar.Nu, nu se stinge spiritul critic, iar eu am fost destul de critica, eram cea care mai avea ceva de comentat.

Si ramaneai cu comentariile sau erau luate in considerare?

De multe ori au fost luate in considerare….

Si cand nu au fost luate…ai tacut si ai spus cum au vrut ei? Nu este frustrant?

Frustrant? Nu stiu daca asta este cuvantul. Daca nu iti convine, poti sa-ti dai demisia, scuze. Dar, trebuie sa te supui totusi celor care iau decizia. Tu, ca purtator de cuvant poti participa la luarea deciziei, poti sa-ti spui parerea, dar nu o iei tu. Iar acest lucru se presupune ca-l stii si ti-l asumi atunci cand accepti o astfel de pozitie. Stii, si mai este un lucru pe care, in mod normal, trebuie sa ti-l asumi intr-o astfel de pozitie. Corectitudinea fata de cel pe care il reprezinti, chiar daca nu esti de acord cu o decizie a sa. Nu te duci repede la unii si altii din presa, sa te plangi ca uite ce face seful,  nu te-a ascultat, sa dai din casa, cum s-ar spune, ca sa-ti creezi tu imagine buna si sa arunci asupra lui toate relele. Asta o spuneam in general si este valabil pentru posturile de purtator de cuvant, in orice institutie ar fi.

Ai avut timp si de imaginea ta?

Din pacate, nu prea. Eu am fost interesata sa lucrez pentru imaginea prim-ministrul Tariceanu, nu pentru a mea. Cand m-am dus la Guvern, premierul avea o problema de imagine, erau si disputele cu Cotroceniul. Si am incercat sa refac acea imagine. Nu a fost simplu. Nu eu trebuia sa ies in fata, ci premierul. asa ca, eu spun ca misiunea a fost indeplinita,  daca ma iau dupa procentul de incredere pe care il avea CPT la finalul mandatului. Trebuie sa mentionez ca am lucrat cu inca patru oameni care m-au ajutat mult : Dorin Marian, Mihnea Constantinescu, Andrei Alexandrescu si Mirel Talos. Si bineinteles, fetele si baietii din Departamentul meu.  . Si, bineinteles, in primul rand, cu premierul. Daca nu ar fi fost o buna colaborare, nu ar fi iesit nimic. Chiar daca-mi mai reprosa ca incurc sumele de bani – lei noi si vechi….Si nu era vina mea. M-a costat insa munca asta : vreo 18 kile puse in timpul mandatului ) . Unii s-au grabit sa spuna : bai, o duce bine asta la Guvern, ia, uite, ce s-a ingrasat. Ei, bine, nu e asa, stresul iti aduce astea in dar. Era o gluma.

Si, totusi, a iesit cu imaginea sifonata.

Asa spui tu. Dupa procente nu e asa. Si, apoi, cati presedinti, premieri etc ies apretati dintr-o functie? De ce a iesit sifonat? Ca nu a vrut sa faca promisiuni fara acoperire? Ca spunea despre criza economica si opozitia, sindicatele si unii ziaristi faceau misto si spuneau ca asta e doar in hartiile de la Guvern?

 “S-au suparat multi ca nu le-am dat ponturi”

Nu au fost momente in care ai spus in gandul tau: “mama, daca era jurnalist si aveam informatia asta cred ca spargeam piata!”.

Mie nu mi se mai parea nimic senzational, totul devenea fapt obisnuit.Ziaristii imi spuneau sa le dau si lor pont.  Zau daca stiam ce i-ar interesa. Apropos, s-au suparat multi pe mine ca nu le-am dat ponturi.

Hai ca ai fi putut macar sa-i anunti schimbarea unui ministru sau nu mai stiu ce numire care nu insemna o tradare a sefului.

Dar eu eram atunci ocupata sa scriu repede comunicatul, sa vorbesc cu personajul respectiv sa ii explic ce sa spuna si sa nu spuna inca presei etc, nu sa dau pe surse. Esti in partea cealalta, ai alte prioritati. Dar am mentinut relatiile cu unii ziaristi.

Ai fost atat timp in umbra sau chiar in fata premierului. Ce ai invatat din aceasta experienta? Ai repeta istoria?

Daca as repeta? Nu stiu. Depinde de cel cu care ar trebui sa lucrez, desi, de regula, nu ma prea intorc la ceva lasat deja in urma. Acum, am trecut la un alt palier. Dar a fost o experienta mai mult decat necsara. Am invatat in cei doi ani cat nu cred ca as fi prins in 10 de partea cealalta, pentru ca acum am avut alte surse de informare, la un alt palier. Foarte inalt. Si imi foloseste foarte mult. Pentru ca eu nu sunt omul care doar sa papagalicesc ceva, sunt omul care se  documentez pe acel subiect. Unii cred ca eu ieseam si citeam un comunicat, raspundeam la 2-3 intrebari si atat. Nu e deloc asa. Poate ca voi scrie curand intr-o carte cam ce am facut la guvern. Despre cat de usor sau cat de greu a fost. Despre oamenii cu care am lucrat. Buni si mai putin buni. Profesionisti si mai putin. Despre discutiile la care am participat, cu sefi de stat si de guvern etc. Imi amintesc cate pagini citeam inaintea Consiliilor europene, cate explicatii am cerut de la colegii de la MAE  pe dosarele importante ca sa le inteleg ca lumea.  Ganditi-va ca am participat la toate intalnirile pm cu presedinti si prim ministri. Pentru asta, trebuie sa citesti documentatia intalnirilor, care sunt relatiile bilaterale, problemele delicate, domeniile de colaborare. Cum sa faci un punctaj si un discurs pentru premier nu e chiar simplu.  Sa propui actiuni, sa lucrezi la actiuni, sa bagi adrenalina si in alte institutii, ministere cand vezi ca nu reactioneaza  etc, etc.

Acum il mai consiliezi pe CPT?

Acum, CPT e lider de partid, nu premier. Dar, da, mai am apucaturi din astea….

Ai spus ca ai trecut la un alt palier. Ce palier?

Comunicare. Si lucrez la infiintarea propriei firme. Am emotii. Voi lucra  pentru mine. Sunt si membra in Comitetul director al Asociatiei specialistilor in Comunicarea Politica si marti avem prima dezbatere din an, o tema propusa de mine : votul uninominal – esec sau succes/ a reusit sa reformeze clasa politica? In fine… mai sunt si membra a Asociatiei Comunicatorilor Europeni si pentru al treilea an consecutiv voi face parte din juriul care acorda premiile de excelenta in comunicare europeana . Si vreau sa am timp mai mult sa particip la actiunile lor, pentru ca de la Guvern era tare greu, neputand sa plec cand erau diverse actiuni.

Ai deja contracte?

Sunt in negocieri. Din pacate, si pe piata asta se practica recomandarile.

Cred ca ai nimerit intr-un moment sensibil pe piata de consultanta. Criza este suficenta, fara sa mai spun de pile.

Da, apoi, ceea ce este iar neplacut in aceasta afacere, multi dintre subiecti- m-au pus unii in tema- nu isi respecta obligatiile fata de consultanti.

Ti-ai luat teapa?

Eu, inca nu. Dar nu e timpul pierdut. Dar prieteni de-ai mei, da. Chiar in campania trecuta. Of, si chiar de la politiceni din Bacau.

“Poate voi intra in politica”

Nu te-a tentat sa nu mai faci consultanta, ci sa intri in politica sau sa te intorci in presa?

In presa, nu, desi imi lipsesc colegii de acolo, asa cum imi lipsesc si colegii de la guvern . Sa intru in politica? Nu se stie. Poate peste cativa ani. Nu o sa spun ca altii : eu ? nu, niciodata. Pentru ca am invatat ca nicioadata sa nu spui niciodata.

Iubesti mai mult presa sau politica?

Sunt parte din mine.

Ehe, totusi presa ai abandonat-o.

S-a intors multa lume la dragostea dantai? Sau multi o punem in rama ca sa avem la ce ne uita peste ani cu nostalgie ? Asa si cu presa. Prefer un mix intre presa si politic.

Ce crezi ca-i lipseste presei pentru a te putea intoarce la ea?

Dar poate ce-mi lipseste mie sa ma mai intorc la ea, te-ai gandit ? Anii… ar putea fi un raspuns. Si cand vreau sa scriu o fac pe blog. Sunt incepatoare rau in asta.

Cati vizitatori ai? 30 pe zi? J

Esti neserios. De  pe locul 1790, unde eram acum vreo doua saptamani, sunt deja pe 690 si ceva… si nu mi-am facut publicitate.  

Mai am o curiozitate: te-ai imbogatit?

Intr-o luna sau la guvern?

In general: din presa si politica. Poate ai cumparat o  fabrica atunci cand erai secretar de stat.

Am aceeasi casa luata de pe vremea cand eram reporter PROTV. Cu credit. Aceeasi masina care sta in fata casei de doi ani jumatate – si n-am carnet nici acum, dar am aceleasi datorii la banci. Sunt mai bogata in suflet. Na…ca am spus-o frumos, asa, de final.

—————————–

Carte de vizita Camelia Spataru

1991-1993 toamna – reporter Desteptarea si Ziua de Bacau1993-1995 – reporter politic Mediafax1995 – 2007 – reporter PROTV – sef sectie politic, corespondent PROTV Cotroceni, Senat, Bruxelles2007-2008 – Purtator de cuvant al premierului Tariceanu

Altele

2000- Bursa Londra – specializare campanii electorale2004- Bursa Departamentul de Stat SUAdin 2007- membra a European Excelency Comunication Awards  Cetatean de onoare al statului Nebraska, SUACetatean de onoare Lincoln, Nebraska.—————————————-