Mihnea Măruţă si-a trait vesnicia in presa scrisa din 1990 pana-n 2008, apoi a decis sa renunte tocmai cand a ajuns intr-o pozitie de top: redactor sef la Cotidianul. Nu a fost dat afara si nici nu a vrut sa paraseasca presa, dar a tinut sa-si protejeze familia si a ales sa revina acasa, mai precis la Cluj. Numai ca acolo nu a mai avut loc in presa. Si-acum nu este consilier politic, nici mare om de afaceri, ci un somer cu constiinta curata, care spera la o reintoarcere in breasla in care si-a consumat jumatate din varsta sa. Ar reveni chiar si la Bucuresti, dar cu conditia sa faca naveta in week-end. Pana atunci, Mihnea isi traieste vesnicia pe un teren liber total: pe blog. Dezbaterea “De ce pleaca jurnalistii cand pleaca” l-a provocat iar raspunsurile sale il dezvaluie: poet, visator si un analist lucid al presei.

“Şi azi mă emoţionez când îmi văd semnătura sub un articol…”

Spune-mi ce te-a apucat sa intri in presa? Cand s-a intamplat? Si primul contact cu acest domeniu fabulos.

Oho. Coboram treptele din clădirea mare a Universităţii, în septembrie 1989, şi-am văzut un afiş, că revista Napoca Universitară caută redactori noi. M-am dus într-o seară, era mai degrabă un cenaclu-redacţie, copleşitor de inteligent pentru imberbul care eram, şi-am rămas. Apoi, în februarie 1990, cei mai buni din redacţie au înfiinţat revista NU şi, după nişte peripeţii, am intrat în redacţie şi eu.

Peripetii?

N-am fost din primul moment cooptat, nu eram în trupa care a fondat NU, eram mai retras. M-au chemat prin toamna lui 1990.

Erai student atunci?

Da, la matematică. La care am şi renunţat, fascinat de tot ce se întâmpla, de discuţiile de pe străzi, de dezbaterile din CPUN şi mai ales de presă, pe care o înghiţeam nesătul. Ulterior am făcut filosofie.

Ai scris cumva poezii inainte sau care a fost legatura ta cu scrisul? Presa nu este o meserie usoara, chiar daca din afara poate sa para astfel, asa cum bine stii. Incerc sa aflu ce te-a fascinat de ai facut pasul inainte.

Touche! Da, am scris şi poezii Şi cred şi azi că principalul criteriu după care ar trebui aleşi oamenii care vor să intre într-o redacţie de ziar este cât de bine scriu. Dacă vor numai un salariu sau să capete putere, ar fi grozav să-i putem respinge la primul test. Deci, imboldul a fost că voiam să scriu, şi azi mă emoţionez când îmi văd semnătura sub un articol… continui să mă emoţionez.

Ar fi ideal de aplicat ceea ce spui, din pacate…stim bine ca sunt multi in presa care n-ar trebui sa aiba voie nici sa calce in ea, daramite sa conduca.

S-au schimbat multe, mai ales după 2000, meseria noastră şi-a pierdut aura, ba chiar a ajuns dispreţuită din cauze pe care nu ştiu dacă ai timp să le discutăm.

Cred ca nu ai scapat de poetul din tine si e bine ca presa n-a reusit sa-l ucida. Avem timp. Ce crezi ca s-a schimbat dupa 2000…de presa a decazut ?

Au apărut, s-au format trusturile. Care nu e un lucru rău în sine. Dar, odată cu investiţiile masive, redacţiile au încetat să mai fie vioara întâi. Businessul a fost pus greşit pe primul plan şi puţini au înţeles că tot conţinutul e cel care contează.Eu am o comparaţie cu care i-am “înnebunit” pe colegii mei Redacţia e hipopotamul greoi, iar marketingul şi vânzările sunt pasărea care trăieşte ciugulind de pe spatele lui. Pasărea zboară, îl îndrumă, îl poate feri de primejdii, îl poate anunţa, dar tot el, aşa greoi cum e, e sursa de hrană.

S-a ajuns deci la situatia in care este ceruta cantitate si nu calitate? Sau chiar sa facem compromisuri abordand subiecte ce altadata intrau la stiri pe coloana, daca intrau?

S-a ajuns la situaţia în care redacţia trebuie să facă un balet permanent după interesele vânzărilor, în loc ca “departamentul TESA” să se adapteze la rigorile jurnalistice. Nu e peste tot aşa, adică sunt multe redacţii lăsate să-şi facă meseria, dar depinde foarte mult de curajul directorilor sau al redactorilor-şefi. Vezi, am folosit termenul “lăsate”, ceea ce deja e grav….

“De principiile şefilor depinde toată redacţia”

Ce interese afecteaza rigorile jurnaliste. Da-mi exemple, te rog.

Să presupunem că patronul are un prieten care candidează şi pe care îl vrea primar, că i-ar ajuta alte afaceri, nu neapărat cea de presă. Tu, ca ziarist, crezi altceva sau cel puţin nu vrei să susţii pe nimeni. Eu aşa am învăţat la NU: care cum a călcat pe bec, scriem. Şi primeşti un telefon în care ţi se spune să nu-l ataci pe candidatul X. Ce faci? Dacă eşti redactor-şef, ai trei variante: asculţi, ca să-ţi păstrezi jobul, sau pentru că te gândeşti că în alte locuri e mai rău sau că “trece şi asta, e un compromis minor”, demisionezi sau faci mai departe cum îţi dictează conştiinţa.În funcţie de această alegere se pot împărţi redacţiile. De principiile şefilor depinde toată redacţia, cum învaţă şi cum vor învăţa, la rândul lor, pe alţii.

Ai facut compromisuri? Sau din cauza asta ai plecat de la Cotidianul?

Am încercat să nu fac şi eu zic că n-am făcut, nici la Cluj, nici la Bucureşti. Plecarea mea de la Cotidianul n-are legătura cu încălcarea libertăţii mele de ziarist.

Este legata de familie, asa cum am inteles, de faptul ca nu vrei ca ai tai copii sa traiasca in Capitala?

Partea familială a reprezentat 51% din decizie. Vedeam pe zi ce trece cum le influenţează mediul pe fetele mele, mă refer la influenţă negativă, şi la stilul indolent în care se face învăţământul, şi aici vorbim de cel primar. În Bucureşti, sistemul de stat e deja setat să îi împingă pe părinţi spre particulari, încă de la nivel de grădiniţă.

Nu a fost riscant sa renunti la o functie atat de importanta remunerata bine, banuiesc, pentru a te intoarce acasa, dar totusi intr-un mediu nu tocmai prielnic?

Ba da, a fost o decizie impulsivă şi căreia nu i-am cântărit consecinţele. Pur şi simplu am sperat că va fi bine. Iar familiei mele îi este mult mai bine acasă.

Nu te-ai gandit ca-n acest fel te-ai putea rupe de presa? Ca nu vei gasi loc la Cluj si va trebui sa te reprofilezi?

M-am gândit şi la asta, bineînţeles, dar atunci îmi imaginam că, la experienţa pe care am acumulat-o, nu vor fi probleme Dar de presă nu voiam şi nu vreau să mă rup în nici un caz.

Nu ai vrut si e normal, dar acum nu mai lucrezi in presa.

Sunt şomer de când am plecat de la Cotidianul.

A fost un curaj nebun, asa putea spune. Cum supravietuiesti? Dragostea de a scrie ti-o astamperi pe blog, unul foarte bun de altfel, dar…partea financiara?

Sunt un tip destul de chibzuit şi-am pus nişte bani deoparte când eram la Bucureşti. Şi pentru că, din fericire, cheltuielile unei familii sunt mult mai mici la Cluj, am rezistat….

Dar de ce nu ai putut reintra in presa din Cluj?

Am putut, dar am refuzat ofertele pe care le-am primit.

De ce?

Fie nu mi-a convenit patronul, fie n-aş fi avut libertate editorială completă, aşa cum vreau, fie ofertantul voia să-l aibă pe Măruţă ca un fel de garoafă la butoniera de mafiot.

Asta inseamna ca ai renuntat la presa scrisa?

Eu tot visez să mă întorc şi măcar să îi învăţ pe cei tineri ce-am aflat şi eu în aproape 20 de ani de presă. Dar prefer să rămân şomer decât să mă angajez doar de dragul angajării; nu mai am nimic de pierdut decât conştiinţa.

Crezi ca multi din cei care stau acum angajati la diverse personaje dubioase isi pierd constiinta? Sau sa fiu rau: unde era constiinta ta cand ai lucrat pentru Vantu? Bine, stiu ca acolo este una dintre cele mai libere politici editoriale, dar totusi nici el nu este un sfant.

La Cotidianul nu mi-a impus nimeni nimic, deci, din acest punct de vedere, a fost ireproşabil. Bineînţeles, această libertate nu se dăruieşte, ci se câştigă zi de zi.

Stii bine ca nu ma refer la libertate editoriala acum, ci la cel care este in spatele acestui trust, personaj despre care tocmai am spus ca nu a fost si nici acum nu este un sfant. Numai ca el este la cel mai inalt nivel, fata de cei din Cluj. De ce ai acceptat sa lucrezi la el si nu si la cei din Cluj?

Eu cred că el încearcă acum, prin investiţiile în trustul R-C, să mai repare ce poate fi reparat în faţa românilor şi a propriei lui conştiinţe.

Posibil. Cum ramane cu tine. Speranta ta de a te intoarce in presa este urmata si de fapte? Incerci sa construiesti un ziar cu oameni ce par curati sau sa intri in online? Poate profesor?

La nivel local lucrurile sunt mult mai meschine. Aici nu se mai face presă pentru presă, cel puţin la Cluj totul s-a prăbuşit.Nu am fonduri ca să le pot cere unor oameni să îşi lase actualele joburi şi să facă un ziar împreună cu mine pe net. Pentru asta mi-ar trebui să le pot promite cel puţin 6 luni cu salarii asigurate. Iar blogul mai trebuie să crească pentru a-mi aduce un venit decent. Dacă mai ştiu eu să-l fac să crească….

Chiar nu mai exista nimeni cu bani in Cluj care sa nu fie mafiot sau sa aiba cine stie ce interese meschine?

Cine nu e mafiot are ziar înregimentat la partid.

“S-a adunat o frustrare generală faţă de mizeriile…”

Situatia este dramatica la Cluj si cred ca peste tot in provincie (ce cuvant urat!).

Chiar discutam azi cu nişte colegi – cele mai “importante” cotidiene locale vând cel mult 800 de bucăţi….Exceptându-le pe cele gratuite, care nu contează.

Care este solutia atunci pentru jurnalistii onesti? Sa-si calce constiinta in picioare sau sa moara de foame?

Profesioniştii din redacţii încearcă să-şi facă meseria cum pot, dar s-a adunat o frustrare generală faţă de mizeriile pe care le fac unii patroni şi unii directori. Nu vreau să judec pe nimeni, fiecare trebuie să câştige o pâine şi alege cum crede că e bine.

Nici tu nu vei rezista foarte mult din banii adunati de la Bucuresti. Ce vei face pentru a supravietui cu constiinta impacata?

Singurul răspuns corect şi onest e “nu ştiu”.Da, nu sunt tocmai un model de pragmatism.

Revin la Cotidianul. Cum ai fost ales sa fii redactor sef? Sincer, nu stiam nimc despre tine. Ai venit din neant si ai plecat la fel de calm ca atunci cand ai sosit.

Mi s-a propus jobul de project manager pentru relansarea ziarului. Am lucrat două luni la noul concept, noua structură a ziarului, un coleg a gândit noul layout, şi, înainte de relansarea propriu-zisă, mi s-a propus să fiu redactor-şef.

Ce pozitie aveai la Cluj atunci?

Eram şomer.

Un vesnic visator, bag de seama. Si inainte de a fi somer?

Fusesem redactor-şef la săptămânalul Clujeanul şi la cotidianul “Ziarul clujeanului”, până în mai 2006. Le făceam cu aceeaşi echipă. Când Adrian Sârbu a decis să facă tabloid din ZC, deşi împreună cele două aveau cam 60-70% din piaţa locală de publicitate, am demisionat. După 6 ani de Media Pro.Apoi am avut şansa că Dragoş Stanca a trecut de la Media Pro la Caţavencu. Lucrasem împreună 4 ani, înainte ca el să plece la Bucureşti. Şi el m-a propus project manager la Cotidianul.

Si cum merge tabloidul lui Sârbu de la Cluj?

S-a închis după un an. A rămas doar săptămânalul.

Crezi ca-n Romania exista loc de presa serioasa, care sa nu fie implicata politic sau in jocurile mafiotilor (cu culere albe sau negre, nu mai conteaza)?

Există un loc uriaş şi o aşteptare imensă, dar condiţia esenţială este o investiţie pe termen lung, fără ingerinţele patronatului.

Si chiar crezi ca nu va fi boicotata? Ca mafia politica si economica o va lasa sa supravietuiasca?

Uită-te cum, pe rând, ziarele serioase sunt nevoite să apeleze la metode extra-jurnalistice pentru a creşte sau pentru a opri căderea. Îţi dau un exemplu: EvZ. Care e, poate, cel mai la adăpost, pentru că e deţinut de un trust străin. Dacă în EvZ s-ar investi serios, ar putea redeveni numărul 1. Problema e că acum dictează “pasărea”, nu hipopotamul. Sau că pasărea nu are experienţă de hipopotam.

Cand crezi ca presa va scapa de pasarea care dicteaza.

Cred că soluţia e ca redactorul-şef să facă tandem cu publisherul sau să fie una şi aceeaşi persoană, cum e cazul cu Tolontan. Dacă unul vrea “cutting costs” şi celălalt cere bani de delegaţie, nu ajungem nicăieri.

Cum treci peste partea cu jurnalistul fara ziar?

Sunt bucuros că mi-am făcut blog, m-am redescoperit.

—————————————————————–

Carte de vizita Mihnea Maruta

• 1990-1993, reporter, apoi secretar de redactie la NU
• 1995-1996, producator la o televiziune locala, care s-a inchis
• 1996-1998, editor general si apoi redactor sef-adjunct la Ziua de Nord-Vest
• 1998-1999, redactor-sef adjunct la Ziarul de Cluj (Ringier)
• 2000-2003, redactor-sef adjunct Clujeanul
• 2004-2006, redactor-sef Clujeanul si Ziarul clujeanului
• 2007-2008, redactor-sef Cotidianul

——————————————————————