Get Adobe Flash player
Get Adobe Flash player
Get Adobe Flash player

Home » Bun de tipar, Exclusiv » “Regret că nu mai sunt câine să-i pot muşca pe corupţi”

“Regret că nu mai sunt câine să-i pot muşca pe corupţi”

Ovidiu Hogea la birou. De nerecunoscut pentru cei care-l stiu din anii ‘90Intra agitat in redactie si isi arunca haina de piele (lunga sau scurta) pe scaun, se aseza brusc si isi urca picioarele pe masa, apoi isi aprindea o tigara. Din buzunare scoate un carnetel, iar vocea baritonala ii atrage pe sefii care deveneau brusc curiosi de ce a mai produs Ovidiu Hogea. Asa l-am cunoscut: un rocker barbos, mirosind a tutun si a parfum scump, un boem al presei care scoate din condei hohote de ras in timp ce te afundai in reportajele sau anchetele sale. Ovidiu era talentant de la varful creionului pana la ultimul fir de par, har care a atras simpatia sefilor de la Expres, Evenimentul zilei, Antena 1 si-n alte locuri in care a lucrat. Era simpatic colegilor dar temut de cei care intrau pe mana lui. Stiau din start ca povestea nu are cum sa se termine bine pentru ei. A renuntat insa si a trecut pe afaceri imobiliare. Regreta ca presa s-a tabloidizat si ca nu mai poate musca din corupti, dar a castigat timp pentru el. Timp si bani. Pe rand veti afla “De ce pleaca jurnalistii cand pleaca“, ce castiga si ce pierd.

Cei tineri nu au auzit de tine mai mult ca sigur. Poti incerca o descriere?

Mi-e dificil sa vorbesc despre mine. Am inceput in 1990 ca jurnalist de investigatie si  am plecat in 2002 din postul de jurnalist de investigatie. Pe scurt, un traseu: am fost editorul sef al unei gazete la Bistrita, “AHA”, apoi am lucrat la saptamanalul Expres pina in 1995, dupa care am lucrat in presa din Bacau, dar am revenit la “Evenimentul Zilei”. Paralel am mai lucrat o perioda ca si colaborator pentru BBC, apoi pentru Antena ! unde am facut revista presei, sub titlul de “Nea Mitica zetarul”. 

Care au fost motivele acestui abandon?

Tabloidizarea, in primul rand, tabloidizarea gazetei la care am lucrat. In al doilea rand, fiind jurnalist de investigatie, nu de putine ori interesele de afaceri ale proprietarului s-au intersectat cu interesele celor care faceau obiectul investigatiilor mele, in mod special cu personaje publice sau politice sau legate strans de mediul acesta.Nu cred ca am fost constrans vreoadata sa nu scriu; dar mi s-a redus spatiul alocat investigatiei, mi s-a spus ca subiectul e perimat sau nu a mai gasit loc in pagina.  In al treilea rand, orice investigatie necesita resurse financiare si timp. Pina in 2002, cand am plecat – probabil ca acum este altfel – resursele financiare erau limitate in asa fel incat nu creau un confort in a face sapaturi in profunzime, in a plati informatorii sau, ma rog, in a fi atent cu acestia.Fiind o presa locala – fara interes pentru subiecte care pot fi abordate si prezinta interes si in presa de la Paris si in cea de la Berlin sau Londra – subiectele mari, chiar daca aveai toate premisele pentru a construi o astfel de investigatie – erau, din start, excluse. 

“Am vrut sa fac un google romanesc si am avut un esec sublim..” 

Ce ai facut dupa ce ai parasit meseria?

Am plecat din presa si am devenit”poet” in afaceri. Am incercat sa fac un mic “google” romanesc, care a fost un esec absolut sublim, incantator.

De ce a fost un esec?

A fost in esec pentru ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ. Practic resursele financiare alocate nu au fost bine programate, bugetul estimativ a fost lipsit de realism, fata de resursa tehnica si umana angajata in proiect. Ca atare, cand s-au terminat resursele, s-a terminat si proiectul: pe la jumatate. Dar am invatat ceva extrem de important. Ca in business nu reusesti decat daca te bugetezi extrem de detaliat si aloci resurse dupa ce “masori de trei ori”. Si ca afacerile mari incep din afaceri mici. Initial abordasem un proiect imens, fara sa fi invat “abecedarul” prin proiecte de dimensiune redusa.

Deci cu banii stransi din presa ai “reusit” sa falimentezi prima afacere?

Nu am avut bani din presa.

Atunci? Ai facut credit?

M-am asociat cu un amic care facea afaceri si care a alocat fondurile pentru proiect. Si cu care am ramas prieten si lucram si in ziua de azi, chiar daca a pierdut sume frumusele in acest proiect. Da, dar nu am crezut niciodata ca am sa intru in zona imobiliara. Dar trebuia sa rambursez banii amicului meu, nu? Asa era normal.Si atunci i-am spus, ok, voi face in asa fel incat sa cumpar pentru tine proprietati la preturi sub pretul pietei, ca sa iti scoti parleala din primul proiect.

De atunci ai ramas in imobiliare?

Si a trebuit sa imi pun la punct un sistem informativ, de selectie, sa apelez la consultanti profesionisti si in primul rand sa invat “abecedarul” meseriei”. L-am invat si dupa ce l-am invat am incercat sa produc plus valoare din proprietatiile cumparate pentru amicul meu sau pentru mine, ulterior pentru alti clienti. Putini clienti, dar importanti in peisajul imobiliar.Da, am ramas in imobiliare, dar cum a fi agent era o meserie care nu prea produce satisfactii, a trebuie sa ma specializez pe o felie foarte subtire a acestui business in asa fel incat sa pot fi printre cei buni in domeniu, iar clientii sa poata conta pe expertiza mea. In rest, nu e domeniul meu.

“M-as intoarce daca as avea bani sa-mi finantez investigatiile” 

Nu te bate uneori gandul sa te intorci in brealsa?

Ba ma bate gandul. Dar atunci cand o sa am economii de 2 milioane de euro si cand salariul oferit de proprietarul gazetei ma ajuta sa fac plinul de benzina pentru deplasarile ce le solicita o investigatie.Cand o sa pot sa imi sponsorizez singur deplasarile, fara sa fiu “rugat” de sefii gazetei sa fac rost de o sponsorizare, daca am gasit – glumesc , evident – un cuib de teroristi in Romania, dar pentru finalizalizarea anchetei necesita sa plec in Tanganika.Atunci, m-as intorace in gazetarie, ca gazetar, nu ca editor care trebuie sa corecteze textele altora si sa gandeasca paginarea. Nu-mi place deloc ideea de a fi functionar de presa.

Cum se vede presa din afara?

Cum se vede presa? Tabloidizata, cu mici exceptii: Cotidianul, Catavencu, ZF, si mai sunt cateva gazete care rezista inca. O mai vad puerila, ca Evenimentiul Zilei, lipsita de substanta, ca Adevarul. Iar restul gazetelor exista, ca sa simta cineva ca are o gazeta in portofoliu sau e o afacere clara, fara a face presa profesionista.

Ma gandesc ca poate ai vrea sa-ti domolesti dorul de scris….

Dorul de scris nu exista. E o falsa problema, eu nu sunt un scriitor, care a facut pasiune din scris si a bea cafeaua. Eu sunt un om al informatiilor si, sigur, mi-e dor sa culeg, sa aranjez, sa miros si sa editez materiale de presa. Daca nu am suportul, imi place sa citesc gazetele, sa le rumeg si sa spun ‘”cine naiba i-a facut pe astia gazetari, ca tocmai au trecut pe linga subiect cu abordarea asta”. Dar sunt cativa gazetari tineri, poti sa ii numeri pe degetele de la o mana, care sunt exceptionali. Si iarasi ma inverzesc cand ii citesc si imi zic “Doamne ce prost sapam fata de pustii astia’. 

“Ma simt vinovat ca anumiti politicieni au ajuns sus” 

Ce ai castigat si ce ai pierdut plecand din presa?

Am castigat o viata sociala, am construit o familie si joc cu baietii mei tenis si mergem in weeek-end. Am pierdut patima, pasiunea pentru informatie, am pierdut rolul de pion intr-un angrenaj care cel putin crede ca prin condei sunt indispensabili pentru o lume mai buna, mai dreapta….Am pierdut placerea de a fi caine, un caine care sta in coltul tarlalei plina de politicieni, plina de interese de capatuiala, plina de coruptie si corupti. Si ma enerveaza la culme faptul ca nu mai sunt caine…si nu mai pot sa musc din Vanghelie, din Oprisan si Hrebenciuc, sau alti din tagma lor. Si cum nu mai musc, parca din cauza mea ajung din ce in ce mai sus in viata publica. Clar lucru, sunt vinovat.

Se mai intampla. Nu crezi totusi ca presa poate reinvia pe online?

Ba da, presa online e foarte ok.Dar eu fac parte din generatie tipariturii, chiar daca agreez intotdeauna o “cafea instant’ cum e presa online. Datorita vitezei cu care se face si cafeaua si cu care circula si informatiile raportat la nevoile mele.

Nu te-ar tenta vreodata sa faci ceva legat de online? 

Poate… Sunt deschis daca proiectul imi place.

———————————————————————————————- 

Carte de vizita Ovidiu Hogea 

  • In presa Jurnalist de investigatii la Expres, Evenimentul zilei si trei ziare din Bacau, realizator emisiune tv (1990-2002).
  • In afaceri Partener la RomProperty Development si Terrest Financial Invest (2002-prezent).  

————————————————————————————————

0 votes Cast your vote now!

5 comentarii la "“Regret că nu mai sunt câine să-i pot muşca pe corupţi”"

  1. MihneaP.P. spune:

    Chiar ma intrebam c-o mai face O.C.Hogea. O pierdere pentru presa si un castig pentru el insusi. Salutari!

  2. rasfatzika spune:

    … un boem al presei”, “mirosind a tutun si a parfum scump”… Sunt 2 notiuni antagonice. Nu poate fi boem care, prin definitie, este o persoana dezordonata, lipsita de mijloace materiale, fara siguranta zilei de maine si sa miroasa a parfum scump. Termenul boem nu este cel mai inspirat pentru aceasta caracterizare.

  3. Tiberiu Lovin spune:

    rasfatzika: eu m-am gandit la alta definitie.
    BOÉM2, -Ă, boemi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Artist care duce o viaţă dezordonată, neconformă convenienţelor sociale.

    Si tocmai cand esti boem poti sa-ti arunci banii pe chestii scumpe, apoi sa ramai fara bani :) .

  4. rasfatzika spune:

    Un pic extinsa definitia. Stiam la ce te-ai referit.

  5. Ovidiu Hogea e unul dintre cei mai teribili jurnalisti din cati cunosc. Inca mi-e drag si as bea o bere cu el. Am invatat o multime de lucruri interesante de la Ovidiu Hogea. Bravo Tibi, pentru interviu.

    Ovidiu Bufnila
    general manager
    Ziarul Strada Mare
    http://ziarulstradamare.ning.com/

Leave a Reply


Comentați cu atenție! Vizitatorii își asumă responsabilitatea pentru textul introdus!