Cu diploma de jurnalist si 12 ani de presa in spate, Mihai Ursu a decis sa isi incerce norocul ca freelancer in Londra. A parasit presa intr-un fel pentru ca i s-a luat de Romania. A nimerit insa in mijlocul unui buboi urias: criza economica. Ofertele pe care le avea dinainte s-au redus cu 50%, iar acum se gandeste unde ar putea pleca. Discutia cu Mihai nu este un interviu asa cum v-am obisnuit la Dezbaterea De ce pleaca jurnalistii cand pleaca. Este insa o lectie de viata spusa abrupt, cu cuvinte ce pot deranja, si o abordare sincera a visului oricarui jurnalist de calitate: fuga de la stapan in freelance. Numai ca uneori, de multe ori, povestea se afla doar pe marile ecrane, iar realitatea este alta, una cruda. El a fost sofer pe duba, ba acum ar accepta si alte slujbe. Criza a doborat presa din Anglia, unde nu exista sanse sa fii un jurnalist independent, iar foame de bani de a noilor veniti reduc tarifele mult. In toate domeniile.

Cum e sa fii freelancer in Anglia?

E de căcat, cînd lucrezi pentru români. De fapt, de anul trecut e de căcat cu toţi. Morţii ei de criză. 

Nu cred ca vrei sa spui chiar asa in interviu. 

Frate, eu folosesc toată gama lexicală a limbii române. 

Cum ai intrat in bransa? 

Din clasa a noua am început cu un fanzine pentru rockeri, unde am  lucrat cu Lucian Pîrvoiu, actualmente la TVR, şi cu Cătălin Striblea, de la BBC. Atunci eram colegi de liceu. După aia m-am dat în  stambă pe la radio Unison Vaslui, localitatea mea de origineAm făcut facultatea de jurnalism la Iaşi – admis cu cea mai mare medie, pramatie totală în timpul facultăţii. Si am dat licenţa după 10 ani. Evident, am  luat nota 10cu tema “Jurnalismul TV de eveniment major”. Adică nenorociri, catastrofe şi dezastre.  Am lucrat la nişte ziare de prin Iaşi şi tv (Europa Nova şi un pic pe la Tvr).

 Cand ai plecat in Londra?  

Anul trecut, pe 19 iunie, cu Wizz air. Nu, mi s-a tăiat de România şi am avut impresia că o să fac marea cu sarea aici. Aproape că am reuşit. Eu am mai făcut nişte filme cu cîţiva cetăţeni străini care mi-au spus că au nevoie de mine pe aici să mai facem nişte filme.Între timp, a venit recesiunea, cu  mulţumirile noastre cele mai fierbinţi bancherilor şi speculanţilor imobiliari. Faza cu producţia de filme, încet, încet, a cam muritLa început, m-am trezit că îmi ofereau la londra doar jumătate din onorariul pe care îl luam de la ei cînd eram în  românia. Valoram mai mult cînd eram acasă.

Ghinion. Pai, cum te descurci atunci? 

Acum dau corespondenţe pentru Antene şi pentru Libertatea. Nu e tocmai pe roze, aşa cum cred ăia din ţară, şi chiar aş vrea să fiu cinstit cu tine pe tema asta.

Si supravietuiesti tot cu banii romanilor? 

Majoritatea românilor de aici proiecteazză în  România un mit că o duc, frate, senzaţional. E drept că o duc mai bine decît acasă, dar asta în virtutea efectului de aliniere la nivelul de trai de aici. Prin comparaţie cu elita britanică, ai noştri sînt jos tare. 

Elita presei sau ce? 

Românul mediu de aici face mai mulţi bani decît acasă. Nu, eu zic de constructori, de baby sitteri, de cleaneri, că ăştia sînt majoritatea românilor din regat. Presa de limbă română din regat reflectă comunitatea din care provine, supravieţuieşte din anunţuri publicitare, care fac rulaj şi care atrag publicitate above the line.

“Administrativul a inceput sa se bage in editorial” 

Ok. Ai lucrat pentru massmedia britanica? 

Am lucrat pentru mai mulţi internaţionali. El pays. Colegii de la Vice tv sînt subcontractori pentru mai mulţi beneficiari, eu acum chiar  nu ştiu ce au făcut cu filmele pe care le-am realizat împreună. 

Dar te-au platit bine? Mai bine ca romanii? 

Ar fi fost mai bine  în Occident dacă veneam înainte de recesiune. Acum e greu peste tot, clienţii sînt mai strînşi la pungă. Zilele astea chiar o simt pe pielea mea. Aministrativul a început să se bage prea mult în editorial de cînd cu criza.

In ce sens se baga? 

Subiectele încep să fie judecate nu prin prisma valorii lor de ştire, ci din prisma bugetului. 

Te referi la cei de acolo banuiesc sau…? Asta voiam să spun şi nu fac un secret din asta. Cei de aici, cei de acasă, toţiSubiectele încep să fie judecate nu prin prisma valorii lor de ştire, ci din prima bugetului. 

Cum arata din prisma bugetului? 

Adica se gandesc cat ii costa sa le dai stirea? Da, managerii de departamente acum sînt obligaţi de criză. Să nu mai judece materialele doar journalistic că la noi e simplu – dacă o poveste te prinde, înseamnă că e bună. După ce le trece entuziasmul, încep să se gîndească “a, dar nu putem şi fără?” .

E diferenta mare intre jurnalistii englezi si cei romani? Am vazut presa de acolo si am observat ca are inclinati serioase spre tabloid. 

Serioase? Grave, mai degrabă. Aici e un mediu tare neprielnic pentru un jurnalist independent.

“Totul e controlat aici. Vezi aceleasi stiri peste tot” 

 De ce? 

Instituţiile de aici au dat în paranoia cînd e vorba de imagine. Totul e normat şi sterilizat şi controlat. De exemplu, cînd are loc o nenorocire un accident, o crimă. In românia, toată presa merge la faţa locului, stă pe capul poliţiei, caută martori, caută neamuri de-ale victimelor.  Aici e uşor diferit. Există tot felul de agenţii – al căror mers recunosc că nu am stat prea mult să îl desluşesc.  Agenţii fie semi-independente, fie chiar controlate de anumite autorităţi, care fac un fel de “media pool”. Si aşa ajungi să vezi pe BBC, pe Sky şi pe CNN aceleaşi imagini, aceleaşi interviuri simultan.

Deci citesti si sa vezi acelasi lucru peste tot? 

Exclusivităţile sînt atît de rare, că nici nu mai contează. şi, de regulă, sînt făcute de freelanceri. 

Cat castiga un freelancer in Anglia? 

Cît îl duce. Un articol de ziar aici e plătit şi cu 500 de lire, iar un cameraman cere 250 de lire pe zi. De regulă e la buget pentru freelanceri. Ai un  subiect, îl aprobă şi fie primeşti un buget să îl faci, fie ţi se oferă o sumă fixă. Salariul minim în televiziune, conform BECTU, e de 27 de mii de lire pe an, pentru un asistent de producţie.Ei, eu nu mă laud degeaba, că mi-e frică de Dumnezeu. 

Ai incuraja pe cineva sa devina freelancer in regat? Sa plece acolo din Romania? 

In  momentul ăsta e cam greu să dau sfaturi…şi eu mă gîndesc sincer să plec de aiciundeva  unde să fie mai puţini jurnalişti pe metrul pătrat.  In românia, înainte să plec, aveam contracte. Aici nu le mai pot avea pentru că toţi au pe cîte cineva, au redacţii întregi, unii dintre ei. 

Sunt foarte multi in Londra? Lucreaza si alti romani cu ei? 

Sînt vreo trei ziare româneşti de care ştiu. Da, sînt vreo cîţiva. Nu prea ţin legătura cu românii din sistem, eu sînt un fel de “rogue journalist”. Imi place să am de-a face cu oamenii în haine murdare şi să stau în frig, nu să ciocnesc şampanie la recepţii, cum e pe aici. Prefer să fac materiale cu români care lucrează la negru, să le iau interviuri hoţilor şi homeleşilor.  In ţară am fost corespondent pe apărare şi pe infracţional. Imi place să surprind fiinţa umană în condiţii limită, nu să fac frumos pe la cocktailuri. Eu sînt şi cameraman, dar am pe cineva care lucrează cu mine, un asociat. 

“Am fost sofer pe duba fratelui meu” 

Cum eviti criza? 

Nu îţi ascund că îl venerez pe Sergiu Toader. El a fost inspiraţia mea în multe situaţii limită. Deci aici, cînd mi-a ajuns cuţitul la os, am fost şi şofer de dubă la firma lui frate-miu.

Pai, ai noroc J . 

Tocmai o lichidează şi vinde duba. Îţi trimit poză cu duba? Şi scrie “vînd dub㔓VW LT 35, Long Wheel Base, High Panel, 53 de mii de mile, 3 tone jumate”. 

Ok. Maine primeste oferte J . Cum este comunitate romanilor? La fel ca peste tot: imprastiata si cu barfa la nivel de discutie elevata? 

Părerea mea e că nu există o comunitate aşa cum le place românilor din ţară să creadă.  Există cîteva nuclee în jurul cărora se concentrează diverse găşculiţe, unele simpatice, altele agasante, altele preţioase, altele ezoterice, altele pur şi simplu neinteresante. Există cîteva restaurante româneşti, de exemplu, şi cîteva magazine, unde clienţii obişnuiţi şi patronii formează cîte o trupă simpatică. 

Mda, am inghetat de frig intr-un restaurant romanesc, Britania, si-am mai vayut un depozit unde preturile nu erau afisate. 

Britania e mişto, crede-mă. Nu vrei să vezi ce e la manele.

Exista un restaurant de manele? 

Da, în buricu’ tîrgului. Se numeste 32 old bailey – iar opinia  mea oficială este că locul respectiv e frumos şi are un target bine conturat. 

Vrei sa te angajezi acolo cu reclama asta?

Între noi fie vorba, vezi toţi maneliştii distruşi adunaţi acolo. Stau cu cîte o cola în faţă două ore să se adune lumea să îi vadă cum îşi comandă sticla de whiskey de 100 de lire, după ce o săptămînă au mîncat numai fasole la 20 p conserva şi cîrnaţi de buget de 47 p pachetul, de la ASDA, ca să strîngă bani să se spargă în crîşmă.

“…noi suntem perfecti” 

E clar. Imi vorbesti de o zona care te doboara. 

Da, deci Londra e locul în care nu am evoluat deloc şi de unde o să plec, foarte probabil să bag capul în nisip, ca românul, şi să dau vina pe criza economică, pentru că noi sîntem perfecţi. Nimic nu e din vina noastră. 

Si unde ai putea pleca? Peste tot criza a facut ravagii. 

O ţară ieftină şi mişto e Serbia. Aş avea ce face. Am fost acolo şi le ştiu limba.Nu mi-e frică. Din contra, chiar îmi place. Mă mai gîndesc serios să dau o raită prin Gaza, am înţeles că acolo viaţa e tare ieftină. Practic, nu valorează nimic.

E sinucidere curata sa fii freelancer? 

Eu sînt freelancer începător, pînă la 30 de ani am fost angajat la patron. Ce mai făceam pe alături era başca. Nu prea am termen de comparaţie, dar pot să spuncă în 2007 am făcut cu soţia mea 3000 de euro într-o săptămînă pe producţia unui film în românia. Doar pe locaţie, nu şi post-producţie. Acum, în regat, unde mă gîndeam că sînt super bugete şi super bani, constat că mă încearcă diverşi ciudaţi cu sume ridicule.  

Ciudati? 

De vină sînt – o să rîzi – sunt imigranţii. Deci vin unii cu foamea în glandă şi aruncă preţuri de dumping. Nu îţi ascund că mi-a cerut cineva să îi filmez o nuntă. Un roman. De la 9 dimineaţa, la biserică, pînă la 4-5 dimineaţa,  la restaurant. În românia, un cameraman cred că ia vreo 12 milioane la faza asta. Eu i-am cerut 350de lire că era român şi a zis că nu prea are baaaaaaaaaani. Ca românii. Şi ştii cum a rămas?? A venit unul care i-a cerut 50 de lire ca să filmeze cu o mînă şi cu ailaltă să îi facă poze. Nu te umpli de draci? Am înţeles că e unul care pune ferestre în timpul săptămînii şi care mai are un hobby să filmeze. Probabil că nu prea are planuri pe week end. 

Clar. Te-a batut un amator (sic!) . 

Ei, amatori din ăştia strică piaţa nu doar la nunţi – că eu  nu sînt nuntaş de meserie. Cam la orice. Pentru orice job plătit cum trebuie din regat, se găseşte cîte unul să îl facă la un sfert de preţ. Ori invers. Îmi povestea patronul unei publicaţii româneşti aseară că a căutat redactori români şi au venit unii fără nici o pregătire, fără nici o experienţă, care îi cereau 300 de lire pe pagină. La banii astia ma angajez eu şi intr-o lună îmi iau Aston Martin.

——————————————————————————————————————————————

Carte de vizita Mihai Ursu

• Foreign correspondent for Antena 3 Romania.

• Previous experience:

• March 2006 – August 2008

• Special news correspondent, Prima TV Romania, since March 2006

• Film Producer for Vice TV in Romania, stringer for El Pais – 2006 – 2007

• November 2004 – March 2006

• Senior News Correspondent, National TV Romania

• January 2003 – November

•  2004 Antena 1 TV, News Reporter and Package Producer

• May 2002 – January 2003

• Prima TV Romania, Special News Reporter

• February 2001 – May 2002

• Antena 1 TV, Local News Correspondent in Iasi, Romania

• November 2000 – February 2001

• TV Romania 1, Iasi local station, editor and co-host for an entertainment show

• March 2000 – November 2000

• TV Europa Nova Iasi – news reporter and live talk-show host

• 1996 – 1999. Unison FM Vaslui – News editor, anchor and entertainer

• Published reports in newspapers and magazines, such as “Universul de Iasi”, “Ziarul de Iasi”, “Ziua” and “Academia Catavencu”.

———————————————————————————————————————-