Dezbaterea “De ce pleaca jurnalistii cand pleaca“ continua cu Arthur Suciu, patronul firmei Think & Write. A dispretuit presa, dar a ajuns ziarist si si-a schimba prima impresie, apoi a evoluat in cariera: din pozitia de gazetar acreditat la Parlament la cea de consultant politic. Pana a ajunge aici, Arthur a trecut de la chestiunile filozofice la politica marunta din ziare, apoi pe la profesorul Bogdan Teodorescu si la „diavolul” Dan Andronic. Tanarul de 34 de ani nu a consiliat personaje cu tricouri inscriptionate cu „no name”, ci a avut pe lista nume grele din politica (zic eu usoara) de pe Dambovita: Adrian Nastase, Calin Popescu Tariceanu, Dan Ioan Popescu, Tudor Chiuariu etc. Prin acest interviu aveti ocazie sa intrati usor in coltul unui laborator unde se fabrica imaginea.

“Dispretuiam presa si pe jurnalistii”

Cum ai trecut de la filosofie la jurnalistica? A fost un pas usor sau o atractie fatala?

A fost o cadere fatala. Asa am perceput-o eu.

Si cum s-a intamplat? Si de ce cadere?

Terminasem filosofia la Iasi. Aveam capul plin de Kierkegaard, Hegel si Heidegger. M-am mutat in Bucuresti imediat dupa terminarea facultatii, aveam obsesia asta, sa traiesc in Capitala. Eram cazut din luna.

Banuiesc ca nu te-ai impiedicat si ai cazut in presa?

A fost o cadere pentru ca activitatea de presa era in opozitie totala cu obiceiurile si credintele mele de pana atunci.

Adica pana atunci ai fost soarece de biblioteca, apoi ai ajuns soarece de teren?

N-am fost soarece de biblioteca. Imi place sa citesc acasa, mai ales in pat. Aveam credinta ca trebuie sa fac ceva durabil, sa scriu ceva durabil. Dispretuiam presa si pe jurnalisti.

De ce ii dispretuiai?

Pentru ca se preocupa de chestiuni futile. Credeam eu.

Ti-ai schimbat impresia odata intrat in breasla?

De fapt, sigur era ca nu vroiam cu nici un chip sa muncesc. Spectrul unei vieti dedicate muncii ma deprima la culme. Credeam ca mi se cuvine sa am bani în virtutea a ceea ce sunt si nu a ceea ce fac. Nu am înteles niciodata de ce nu m-am nascut cu un cont în banca. Am avut, în schimb, norocul unor rude bogate si al unor prieteni buni, care sa-mi finanteze depresiile.

Stilul Cioran. Este interesant sa fii parazit, dar greu sa rezisti.

Da, n-am reusit sa rezist. Pana la urma, m-am angajat. Am facut pasul sistem.

Si cum te-ai impacat cu dispretul?

Foarte repede. Mi-am schimbat radical viziunea dupa cel mult un an de la intrarea in presa. Sa-ti spun cum m-am angajat.
Nu cautasem nicaieri. Am luat Pagini Aurii si am cautat la rubrica „Ziare”. Am gasit ca ziarul cel mai apropiat de casa era „Cronica Romana”. M-am dus, am dat interviu cu Horia Alexandrescu si am plecat chiar in ziua aceea pe teren. La Parlament. Eu am vrut sa lucrez pe sport, dar Horia Alexandrescu m-a obligat sa merg la politic.

A avut inspiratie.

A avut pentru ca m-a orientat in directia potrivita si ii sunt recunoscator pentru asta.

Ai inceput un pic sa indragesti meseria de care iti era sila?

Pentru mine a fost un soc inca din prima zi, cand am asistat la o sedinta a Senatului. Mi-a placut la nebunie si, timp de patru ani, de atunci, am fost acreditat la Parlament. In primul rand, mi-au placut colegii cu care ma intalneam la Senat sau la vreun eveniment. Atunci mi-am facut prieteni buni, pe care ii am si azi. Mi-a placut atmosfera decadenta de la Parlament: plictiseala rafinata. Dar, ca sa fiu sincer: jurnalistica m-a adus cu picioarele pe pamant, a facut din mine un om lucid si atent.

Nu cumva ti-a placut atmosfera pentru ca ai vazut “parazitul” care ai fi vrut sa fii?

Nu. Nu de asta. Am o viziune decadenta de cand ma stiu. La parlament, mi-a fost confirmata. De altfel, trebuie sa-ti spun ca sunt destul de muncitor. Viziunea mea anti-munca este pur teoretica. Nu vad cum un om suficient de lucid ar putea îndragi munca, dependenta de salariul lunar. E o chestiune banala asta. In realitate, sunt destul de activ.

Si asa ai ajuns in preajma politicienilor. Nu te-au scarbit initial?

Nu. Dimpotriva, contactul direct cu politicienii m-a facut sa-mi schimb parerea despre ei in bine. Nu sunt dintre cei care cred ca politicienii nostri au ramas in urma societatii. Dimpotriva, ei reprezinta avangarda, desi uneori ne vine greu sa credem asta.
In politica, ma refer aici la primele randuri, exista un nivel de exigenta profesionala greu de gasit in alte domenii, cel putin in Romania.

Chiar ca este greu de crezut. Acum vorbeste PR din tine?

E posibil, dar gandeste-te ca si ca ziarist aveam cam acelasi tip de experiente, iar eu n-am fost niciodata un sindicalist.

“A fost o tradare”

Cum a fost trecerea din presa in postura de consultant? Nu a fost o tradarea a meseriei?

Cand eram jurnalist, ma enerva obiceiul acesta prost de a relata despre televizoarele, masinile, laptop-urile pe care si le luau parlamentarii. Aceasta este o viziune gresita, dupa parerea mea.
Ea atrage atentia asupra unor nimicuri, in timp ce despre legile pentru clientela politica se scrie destul de rar si nici nu prea se urmareste. Câte dintre dosarele de investigatie, care apar în presa, sunt produsul cercetarii unor jurnalisti? Partea proasta este ca multi nu citesc proiectele de lege, rapoartele, sunt unii care nu cunosc statutul partidului la care sunt acreditati.

Tu ai facut lucrurile de care spui ca multi jurnalisti nu le fac?

Cred ca da, am facut cat s-a putut. De altfel, nu vreau sa fiu nedrept. Eu eram mai putin preocupat de stirea ca atare, ceea ce uneori imi atragea reprosurile sefilor. Ma interesa sensul actiunilor si declaratiilor politice. Era clar ca nu spre stire trebuia sa ma duc, ci spre analiza.
In 2003, m-am dus la Bogdan Teodorescu si i-am spus ca vreau sa intru in PR politic. Cred ca i-a placut de mine de la inceput. Aveam un background destul de bun: studii de filosofie, care sunt apreciate si in serviciile de informatii, plus experienta de presa.

Revin la intrebare. Nu ti s-a parut ca tradezi profesia de jurnalist sau…nu crezi ca a fost o tradare?

A fost o tradare, da.

Ai regretat acest pas vreodata?

Nu, pentru ca mi s-a parut ca evoluasem. Cand intri in PR, dupa ce ai fost in presa, traiesti un anumit disconfort. Mai intai, trebuie sa te repozitionezi. În mare, din critic al politicienilor, trebuie sa devii avocatul lor. Si atunci iti vine sa spui ca pozitionarea jurnalistica este mai morala.

Care au fost motivele?

Ca sa te justifici fata de tine insuti, cel mai simplu este sa afirmi ca, la urma urmelor, in presa este cam la fel. De cate ori nu esti obligat, ca jurnalist, sa fii avocatul vreunui politician, chiar daca nu-ti doresti asta?

Am alt domeniu, in care mi se potriveste rolul procurorului.

Pe politic este uneori dificil. Dar aceasta este doar o justificare. Pe masura ce evoluezi in PR insa, iti dai seama ca nu este nimic imoral in profesia asta. Si atunci nu ti se mai pare ca ai tradat presa.

Totusi, care au fost motivele?

Ca jurnalist, eram OK. Ti-am spus ca nu am fost un stirist spectaculos, in schimb ma prindeam de toate miscarile de politica editoriala. Ca PR-ist, in schimb, cred ca am fost si sunt foarte bun.

Sa inteleg ca a ajuns sa te plictiseasca presa, iar consulanta a fost o provocare?

Da, pentru ca nu faceam, la urma urmelor, ceea ce imi doream. Eu doream sa analizez si, dupa cum stii, asta o fac sefii de gazete sau senior editorii.

Si cum ramane cu filosofia?

O sa-ti spun ceva care o sa-ti placa: Filosofia a devenit jurnalism.

Hmm….Mi se pare departe de tot filosofia de jurnalism.

Pe vremuri, filosofii se ocupau cu divinul, cu eternul. Acum ei urmaresc stirea. Sunt cu fata la cotidian. Filosofii au adoptat unghiul de vedere jurnalistic.

Si de aici filozofeaza?

Da. Filosofia lui Heidegger are ca punct de plecare „banalul cotidian”. Filosofi contemporani ca Sloterdijk sau Rorty mediteaza asupra prezentului, practica o forma de jurnalism. De altfel, eu cred ca jurnalismul este foarte raspandit -ca modalitate de a gândi- in foarte multe alte domenii.

Ma gandesc ca trecerera de la jurnalism politic la consultanta a fost totusi usoara pentru tine. Dar ma intreb daca nu ti-a fost greu sa ai replica la atacurile din presa. Ai fost consilierul lui Nastase cand a candidat la presedintie, iar el a fost atacat destul de dur.

Eu am scris multe din vorbele lui Adrian Nastase. La un moment dat, interiorizasem atat de bine postura asta, incat ma gandeam la orice subiect cam cum ar trebui sa raspunda Nastase.

Sunt curios cum ai impacat diverse stiluri de a face politica.

Nu te poti acomoda cu stilul unui politician foarte repede, decat daca seamana cu tine. Dar ii poti fi util, oferindu-i idei, pe care si le coloreaza stilistic el singur. In plus, activitatea de PR nu presupune doar copywriting. PR-ul este, in procent de 90%, cercetare. Exista multe tipuri de analiza care se fac, de la backgroundere si luari de pozitie, pana la analize politice sau de imagine.

“Andronic este un diavol interesant”

In timpul carierei de peste cinci ani de consultanta nu ti s-a intamplat sa ajungi la discutii in contradictoriu care te-au enervat? Sa-ti vina sa renunti?

„Cariera” e un cuvânt care nu prea îmi place si cred ca nu mi se potriveste. Sa renunt la un job da, dar nu la profesie, care imi place din ce in ce mai mult. In plus, eu am avut noroc sa fiu apreciat de cei pentru care am lucrat. Ma refer in primul rand la Bogdan Teodorescu, dar si la Dan Andronic. Eu am învatat foarte multe de la Bogdan Teodorescu, lucrând la firma sa. Este vorba despre lucruri pe care nu le înveti la scoala. Astazi cred ca si Bogdan Teodorescu a învatat unele lucruri de la mine, o spun asta fara falsa modestie. În privinta lui Andronic, eu îl apreciez ca biznismen si, de asemenea, îi urmaresc evolutia personala cu mult interes. Este un om despre care Maupassant ar fi scris o carte. Andronic este un diavol interesant. E în zodie cu mine, iar asta îl facea pe Bogdan Teodorescu, un ateu care crede în zodiac, sa spuna despre mine: „Esti duplicitar ca Andronic!”

Ma gandesc la politicieni, in mod direct. Daca nu ti-ar fi placut sa spui…”mergeti la altcineva care sa va inteleaga orgoliul”…

Din fericire, contul nu a fost cel mai adesea problema mea. Tot ce a trebuit sa fac era sa scriu. In profesia asta, biznisul vine de foarte sus.

Nu pare cumva ca scrii o piesa de teatru? O piesa in care actorii cred sau nu trebuie sa o joace?

Nu. Activitatea de consiliere este o meserie ca oricare alta. Există metode, tehnici etc. Nu exista laboratoare secrete, formule oculte de manipulare.

Consilierea nu inseamna uneori si punere in scena a unor evenimente? Manipulare? Cred ca exista totusi macar un laborator secret.

Orice pozitionare sociala este si o pozitionare politica. Inseamna si asta. Dar manipularea prin intermediul mass-media este cea mai slaba, ca sa zic asa. Cea mai importanta forma de manipulare este traditia. Urmeaza scoala. Stii, exista la Ministerul Educatiei un departament care se ocupa de curricula, adica de materia care trebuie predata copiilor, omuletilor în formare. Este un laborator de manipulare despre care nu întreaba nimeni. Ne mai trezism doar când apar greseli în vreun manual de istorie.

Cred ca trebuie sa fie extrem de greu sa fii convingator cand nici tu nu este convins ca omul acuzat nu este pe deplin curat.

Desigur, este cumplit sa te pui in locul unora pe care ii detesti.

Si aici intervine manipularea opiniei publice…

Dar, este cu atat mai interesant din punct de veder profesional. In relatia cu un politician, un singur lucru nu este de admis: ca politicianul sa intre in concurenta cu tine, sa-ti arate ca el este mai destept de fiecare data. In acel moment, relatia de PR este compromisa. Politicianul trebuie sa stie ca tu nu-i vrei locul,
ci doar banii.

Ti s-a intamplat?

Mi s-a intamplat si probabil mi se va intampla.

Si cum ai reactionat?

Partea buna cu politicienii, cei mai multi dintre ei, este ca nu se cearta cu tine si nu te obliga la gesturi radicale.

Deci ati ajuns la concluzia ca sunteti pe picior de egalitate? Cum s-a terminat aceasta mica disputa?

Nu. Am ajuns la concluzia ca nu ne mai intelegem si atunci, gata. Dar am ramas ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Adica a mers mai departe colaborarea?

Nu, dar nici nu am rupt relatia personala. Trebuie sa-ti spun ca, in lumea aceasta a politicienilor, cei mai interesanti mi s-au parut totusi PR-istii.

“Cei mai buni consilieri politic sunt fostii jurnalisti”

Te-ai mai intoarce in presa? Sau este o amanta pe care ai inchis-o tanara intr-un cufar si vrei sa ti-o amintesti asa cum era candva?

As sta acasa. M-a luat iar antipatia fata de munca.
Sa fii ziarist este obositor la culme. Stiu ca este un trusim, dar asta este: sa fii jurnalist inseamna sa rezisti plictisului si oboselii. u am zis ca jurnalistul este un PR-ist care n-a aflat pentru cine lucreaza.
Dar acuma stiu: lucreaza pentru sporirea plictisului universal. Filosofez.

Deci unde pleaca jurnalistii cand pleaca? Si de ce pleaca? O concluzie. Banuiesc ca mai ai multi colegi…care au venit in presa.

Cred ca presa si PR-ul tin amandoua de domeniul comunicarii si ca le poti face pe amandoua, alternativ. Trecerea asta de la una la alta nu trebuie sa fie dramatizata. Si eu am facut-o la un moment dat, dar nu este cazul. Cei mai buni consilieri politici sunt fosti jurnalisti, conditia fiind sa aiba o pregatire teoretica buna in domeniul comunicarii. Central ramane totusi jurnalismul. Eu ma consider jurnalist, uneori al propriei mele biografii.

————————————————————————————————————————–

Carte de vizita Arthur Suciu

Jurnalistică

• Moderator talk-radio – Radio City FM (2007-prezent)

• Editorialist – Ziarul financiar (2006-2008)

• Coordonator site InfoPolitic (www.infopolitic.ro)- (2006-2008)

• Comentator de politică internă – Cadran politic (2003-prezent)

• Editor coordonator al secţiei Politică internă– Ziarul politic (2001)

• Redactor

• -         Jurnalul Naţional (2005)

• -         România liberă (2000)

 Comunicare şi PR politic

• Consilier de comunicare – Cancelaria Primului-Ministru (2008)

• Consilier de comunicare – Cancelaria Primului-Ministru. DLAF (2005-2007)

• Senior adviser, senior copywriter – Partener Communication (2005-2008)

• Copywriter, adviser – 1One Communication (2004-2005)

• Copywriter, adviser – campania electorală a candidatului PNL Tudor Chiuariu la Camera Deputaţilor (Colegiul nr.1, Bacău, 2008)

• Copywriter, adviser – campania electorală a candidatului Adrian Năstase la Preşedinţie (2004)

• Copywriter, adviser – campania electorală a PSD Braşov, alegerile locale (2004)

• Copywriter, adviser – Ministrul Economiei Dan Ioan Popescu, Ministrul Internelor Gabriel Oprea, Ministrul Economiei Codruţ Şereş, Ministrul Comunicaţiilor Zsolt Nagy, vicepreşedintele PSD Victor Ponta

—————————————————————————————————————————