Mihaela Radulescu a aparut in Esquire “in fotografii curajoase”. Toata lumea a scris despre asta, numai eu nu. A trebuit sa rasfoiesc revista, loc in care am dat de pozele atasate la o scrisoare semnata de Cristian Lupsa, un jurnalist care pute de talent. Misiva ii este adresata Mihaelei si am retinut ca el nu vrea sa i-o traga, asa cum elegant s-a exprimat. Nici eu. Oricum, trecem la poze si observ ca distinsa prezentatoare are oarece mancarimi intr-o anumita zona. Nu sunt in masura sa judec o asemenea celebritate, dar parca pe ea o vad vinovata de scandalurile in care este implicata. Priviti si voi imaginea de femeie serioasa. PS Imi cer scuze cititorilor ca am alunecat in tabloid, dar, cu toate ca nu-s pudibond, am ramas putin socat. Mai tarziu va conspectez din scrisoare, daca imi cereti asta. E mai buna decat toate pozele la un loc. UPDATE: Si acum putina lectura, nu multa ca ar trebui sa scriu cam patru pagini de revista 
.
“Draga Mihaela,
Cand am inceput acest material, visam un text despre Mihaela Radulescu, femeia-uragan, din nou singura in prag de 40 de ani. Pe parcurs, am devenit tot mai nesigur. Aceasta scrisoare e recunoasterea unei infrangeri.
(….) Te-am visat de cateva ori in cateva luni. Si nu, nu era cu sex. Credeam la un moment dat ca voi incepe textul cu : “Nu vreau sa i-o trag Mihaelei Radulescu”. Nu stiu cum dracu’ as fi putut continua, asa ca am abandonat ideea”. (…) Eu te-am propus ca subiect (…). Tocmai aflasem ca divortezi si mi s-a parut un moment genial de exploatat. Apoi a aparut Dani. (…) M-am cam dezumflat. Mie nu mi-a placut niciodata Dani (n.r. sincer, nici mie ) .
Puteam scrie ca esti un profesionist in televiziune (…). Dar toata lumea iti cauta in pat. (…) Stiu ca esti mandra de corpul tau. Ma intreb daca insistenta ta pe ideea ca femeile trebuie sa fie sexy nu se adauga la presiunea nefericita dintr-o soietatea ca a noastra, unde daca nu sunt “bune”, nu sunt “bune de nimic”. (…)”.
Din primele secunde mi-am dat seama ca este greu sa reproduc un text care merita citit, dar am incercat, nu? Ei bine, acum trebuie sa cititi revista Esquire. Pe scurt, ar fi trebuit sa va descriu scrisoarea lui Cristian catre Mihaela, subiectul lui “ratat”, in care imaginatia si talentul se combina intr-un articol care sare peste superficialitatea presei cu care suntem obisnuiti atunci cand citim ceva despre x, y sau z vedeta.
Astept conspectul.
Se acorda prea multa atentie unei matusi cu tendinte pedofile si cu tzatzele ca ardeii copti …De fapt , ea asta urmareste .
Rasfatzika: am facut-o si pe asta.
Albertony: da, pai daca traim intr-o lume obsedata de sex, sport si barfa.
Poze scarboase cu Raduleasca dar scrisoarea aia e foarte tare. Dar revista mai are o piatra pretioasa…ceva ce nu am mai vazut pe la noi: campania lui Paleologu vazuta dinauntru. Lovine tu esti profesionistul:cum reusesc astia de la Esquire sa faca materiale atat de bune cu informatii atat de din interior? (greu sa rezisti in interiorul siliconat al Raduleascai
) ) Si cum de prin alte parti citesti doar partzuri?
Alexandra: Da, revista Esquire este buna. Sa-ti raspund
: revista nu apare zilnic, iar jurnalistii nu stau cu orologiul deasupra capului. Bine, biine, stiu ce vei spune: dar alte reviste de ce nu o fac. Nu au stiut sa-si aleaga echipa. Simplu. Nu vei avea o publicatie tare daca nu stii pe cine sa angajezi si pe ce pozitie sa-l asezi. De ce? Povestea e veche si o stii de pe blogul meu. Intra la Scoala de Presa, categoria, nu institutia 
.
Nu stiu daca cineva stie cum a ajuns Raduleasca in Bucuresti .
In orice caz primavara lui 90 a prins o in Str.Varsoviei nr4[fostul sediu al lui Dunarea ],unul din sediile FSN ,ca secretara a celebrului revolutionar Iosca ,cel care a aparat cu pieptul lui pe Iliescu .
Martori oculari spuneau ca se enerva Iosca[Dumnezeu sa l odihneasca ]si o baga pe Raduleasca sub birou dupa ce dadeau toata lumea afara .
La ora actuala ,nu este decit o clotza batrina si rasuflata .