Caragiale: Eu cu cine votez? Astept solutia la final. N-am fost la vot si ma felicit, chiar daca tipi mai destepti din blogosfera ne idemnau sa mergem la urne. Ma intreb acum ce reactii au cei care au votat. Unii au votat PD-L si s-au trezit cu PSD si PC alaturi de simpatia sa, chiar daca ei erau dusmanii. Si multi au votat din antipatie. Acum nici ei nu mai stiu cu cine au votat. Ei bine, astazi avem dovada clara ca politica este o curva si ca sexul in grup nu-i deranjeaza pe participantii la orgia puterii. Pentru ca ei, politicienii, nu vor sa ajunga pe functii pentru bunastarea alegatorului idiot, ci pentru propriul interes. Nu spun ceva nou, dar nu stiu cum se face ca toata lumea uita in febra alegerilor. Eu n-am incredere in gasti si n-am avut niciodata, nici macar atunci cand am votat. Eu n-am votat cu x pentru ca era mai bun, ci am votat impotriva raului considerat mai mare. Un act inutil pana acum, pentru ca n-am facut decat sa cresc raul mic sa ajung mare. Traim intr-o cusca experimentala de hamster in care ne invartim in aceeasi roata la infinit, cu toata iluzia pe care o avem despre distanta parcursa. Ne-am amagit cu uninominalul si am vazut la final ca nu este chiar cum am visat. Varianta simpla n-a fost aplicata: candidatul cu cele mai multe voturi merge sau departe. Batem pasul pe loc, ne invartim in roata ghinionului si nu vine nimeni sa ne ia in palma si sa ne elibereze in mediul natural, intr-un loc in care visam sa ajungem in tot timpul cat dam din piciorusele de hamster.

In concluzie, ce solutie are alegatorul in noiembrie? Dar peste patru ani, daca presupunem ca va ramane aceeasi formula (cea mai buna a momentului totusi, avand in vedere ca gluma cu interesul natonal nu o crede nimeni si orice varianta am fi ales tot aia era)? Romania nu mai are ce alege. Acum a venit ceasul sa ne punem mintea la contributie pentru o solutie. Are cineva idee cum poate fi reformata clasa politica si cum poate renaste din cenusa iluziilor inca o speranta?