Asa-i ca va placea floarea? Am rapit-o din gradinita bunicii mele pe care o cheama intamplator Floarea. In week-end-ul programat fara net am fugit in Bacau si-am incarcerat multe imagini, dar le pastrez bine pentru ca au un parfum ce nu poate purta alt nume in afara de Nostalgia. Si nu toate pot fi lasate la pipaitul public.

PS Ceva foarte personal las sa-mi “scape”. Cand am ajuns la bunica, bunica statea la sfat cu o femeie pe balansoar. Dupa parul inca negru imi parea L., o vecina putin mai mare ca mine, cu care ne scaldam uneori si-n pielea goala, chit ca ea avea niste sani imensi si starnea alte dracovenii . Ei bine, ea era si acum, doar ca la 50 de ani. Si-am aflat in cateva minute toata viata ei: plecarea in Ardeal, ghinionul, moartea parintilor, intoarcerea si un viitor cu un singur drum: spre cimitirul din sat. E vorba de destine intersectate pentru un timp… cat o clipa. Si de cate ori nu ne intalnim cu ele? Atunci inlocuim realitatea cu amintirea. Doar-doar om scapa de cosmarul prezent.