O doamna/domnisoara mi-a propus un articol pentru site. Este cam trista scrisorica, dar are ea motive…cred. “Cenusiu…Asa e cerul la Bacau! Cenusiu e si sufletul meu…plouat ca si trotuarul…ud de tristete si invins de deziluzii.Nu stiu de …ce scriu si ce scriu, dar simt ca literele se aduna si cuvintele imi alearga pe desktop. Incercam sa-mi fac un blog sau sa pot povesti lumii cum ma simt. “Splendor in the grass”…cred ca de aici m-am contaminat. Daca nu ati vazut filmul va recomand sa o faceti, chiar merita. Nu e un “happy end” e “Just the end and a new future”. Acum, nu stiu cata importanta are filmul acesta aici pe site. Marturisesc ca nu am citit nimic. De ce? Pentru ca mi-e teama ca nici aici nu e locul meu. Cine sunt? Sunt o cautatoare de vise, de idealuri dar ma multumesc cu putinul pe care-l primesc…cu portia mea zilnica de fericire.
Uneori se intampla atat de multe in lumea aceasta, sunt oameni care sufera si oameni care se plang fara motiv. Sunt suflete care asteapta sa se transforme in scrum si suflete care fug de eternitatea deplina. Nu vreau sa plictisesc cititorul si nici sa-l intristez … Bucurati-va de fiecare strop de fericire si multumiti-va de mangaierea celui care v-o ofera, traiti-va viata si fiti voi insiva…actori sunt multi prea multi!“. Semneaza Mihaeala 2me