Mai tarziu, dar a ajuns si corespndenta plus un fotoreportaj de la fata locului. Nu am poza cu golul lui Mutu pentru ca nimeni nu se astepta, probabil nici el. Este interesant de citit pentru ca amicul meu este un roman plecat de foarte multi ani in Italia. Corespondenţă de la Zurich de Costel Pletosu

Măcar pentru o seară am fost egali cu campionii mondiali şi nu ne-am mai simţit inferiori nimănui. Egalul cu Italia a dat curaj echipei naţionale dar şi celor un milion de români aflaţi în peninsulă care s-au confruntat în ultima vreme cu grave probleme de rasism din partea italienilor. Atmosfera de sărbătoare a început încă de dimineaţă la Zurich. Italieni în tricouri albastre şi români în tricouri galbene se plimbau şi se salutau reciproc pe străzile exemplar de curate ale oraşului elveţian. Parcă şi cei mai răi şi dispusi să provoace de la orice scandal s-au comportat bine vineri seara. Probabil, bunul simţ şi educaţia gazdelor şi-a pus amprenta peste tot şi peste toţi. Intrările în stadion au fost bine păzite şi bine organizate. Românii au ocupat partea de vest a stadionului, în timp ce italienii partea de est. Galbenii erau mai bine de un sfert de stadion pe când albaştrii ceva mai mulţi. Prin împrejurimi o grămadă de chioşcuri care ofereau vizitatorilor şi suporterilor suveniruri cu însemnele echipei favorite dar şi bere, carnaţi, coca cola, dulciuri şi apă. Nimeni nu si-a pus problema că cineva va duce în stadion sticlele de bere şi chiar aşa a şi fost. La porţi erai foarte bine controlat că nu scăpa nici un ac nedescoperit. Pentru a fi un spectacol total şi nu doar unul fotbalistic, organizatorii au adus în stadion trei animatori. Unul de limbă germană pentru localnici, altul de limbă italiană pentru italieni şi unul, Ştefan Lecca, pentru români. Înainte de meci au avut loc cateva jocuri între cele două galerii fapt care a dus la împrietenirea românilor cu „verişorii” lor italieni. Cineva dintre organizatori avea emoţii că se vor „fluiera” imnurile dar nici asta nu s-a întamplat. Întâi s-a intonat imnul României, moment în care italienii din tribune au aplaudat puternic, acelaşi lucru …

facând românii în momentul intonării imnului italian. Cei peste 30 de mii de spectatori au aplaudat la scena deschisă şi jocul celor doua echipe. Uneori, din tribuna italiană, se mai auzea „zingaro” în momentul cand unul dintre jucătorii români făcea câte un fault dar imediat era liniştit de colegii săi. Moment frumos şi de mare bucurie pentru români a creat Adrian Mutu profitând de o greşeală a apărării „azzurre” înscriind şi aducând tăcerea totală în tribuna cu tricouri albastre. Când căutam să fotografiez câteva figuri care îşi smulg părul din cap sau plâng de necaz, am fost speriat de o „explozie” de… bucurie. Italienii tocmai egalaseră. A durat puţin bucuria totală a românilor şi mandria de a conduce cu un gol campionii mondiali – dar a meritat. Un alt moment cheie unde inimile tuturor sau oprit pentru o clipă a fost lovitura de pedeapsă executată de Mutu. Să nu uităm că Adrian avea în faţă cel mai bun portar din lume. Dupa meci, Buffon a declarat că bănuia unde trage Mutu deoarece acum doi ani au fost colegi la Juventus şi ştia cum şi unde trage românul. A plăcut mult Goian care, în afară de Mutu şi Chivu care au clasă şi care au arătat că joacă într-un campionat puternic, a demonstrat maturitate, siguranţă şi precizie. Cine nu a putut să arate mare lucru a fost Nicoliţă. A făcut câteva curse pe dreapta dar n-a reuşit nimic. Cei de lângă mine, care nu-l cunoşteau, comentau că joacă fară nici o idee, aleargă fără rost de parcă aşteaptă să i se întâmple ceva. Fluierul final le-a adus bucurie la toţi, atât celor cu tricouri galbene cât şi celor cu tricouri albastre dept pentru care au aplaudat frenetic timp de 5 minute după care s-a ieşit în stradă cu mic cu mare cu galben şi cu albastru cântând şi îmbrăţişându-se, fără să se mai ţină cont de limbă şi de culoarea tricourilor. În câteva minute nu mai era nici un loc liber la nici o berărie pe o rază de un kilometru în jurul stadionului. Seara s-a apropiat cu paşi repezi iar românii şi „verişorii” lor italienii, au uitat pentru o zi de problemele de imigrare şi xenofobie cu care se confruntă cele doua state cufundându-se în bere, calcule şi socoteli pentru viitoarele meciuri. Cine va merge mai departe?